La 30 octombrie 1964, la New Delhi, prin schimb de scrisori, Guvernul Indiei și Guvernul Ceylonului au încheiat Acordul privind statutul și viitorul persoanelor de origine indiană din Ceylon. Scrisoarea premierului Ceylonului, Sirimavo R. D. Bandaranaike (CIT/ICP/62), rezumă capetele de acord din discuțiile 24–30 octombrie; premierul Indiei, Lal Bahadur Shastri, confirmă prin 446/PMO/64 că scrisoarea și răspunsul constituie acordul. Nu e pactul Nehru–Kotelawala din 18 ianuarie 1954 și nu e acordul Sirimavo–Indira Gandhi din 1974. Intră în vigoare din ziua semnării. Obiectivul declarat: toate persoanele de origine indiană din Ceylon nerecunoscute ca cetățeni ai Ceylonului sau ai Indiei să devină cetățeni ai unuia dintre cele două state.
Numărul, la dată: aproximativ 975.000. Cifra nu include imigranții clandestini și deținătorii de pașaport indian. 300.000, plus sporul natural, primesc cetățenie ceyloneză; India acceptă repatrierea a 525.000, plus sporul natural, și le conferă cetățenie indiană. Soarta celor 150.000 rămași, obiectul unui acord separat. India acceptă repatrierea în 15 ani, pe un program cât mai uniform. Acordarea cetățeniei ceyloneze și repatrierea se desfășoară pe aceiași 15 ani și, pe cât posibil, țin pasul una cu alta, în raportul numerelor. Completarea celor două registre — unul pentru cetățenie ceyloneză, unul pentru repatriere — nu e condiție prealabilă pentru începerea procedurilor.
Celor care urmează să fie repatriați, Ceylonul le acordă, pe durata șederii, aceleași facilități ca cetățenilor altor state, cu excepția remitențelor, plus ședere normală și vize gratuite. Cei angajați cu câștig la data acordului rămân în slujbă până la data repatrierei din programul eșalonat sau până la 55 de ani, oricare e mai devreme. Sub rezerva reglementărilor valutare în vigoare, care nu vor fi discriminatorii, la plecarea definitivă pot repatria toate bunurile, inclusiv fondul de pensii și gratificațiile; plafonul pe familie nu va fi coborât sub 4.000 de rupii. Funcționarii celor două guverne se întâlnesc cât de curând pentru mașinăria comună și proceduri.
Acordul e bilateral, nu un tratat multilateral de refugiați: nu e Convenția din 1933 privind statutul internațional al refugiaților și nu e Convenția din 1951. Nu definește „refugiat”; tratează persoane de origine indiană fără cetățenie recunoscută. Ceylon Citizenship Act din 1948 și Indian and Pakistani Residents (Citizenship) Act din 1949 rămân context intern, nu textul zilei. Cei 150.000 au fost reluați abia prin acordul din 1974; nu inventăm aici cotele de atunci.
Hyderabad House, New Delhi. Reședință de protocol, nu sala confirmată a schimbului de scrisori. Wikimedia Commons, CC0.
Pentru context: Sirima–Shastri Pact. Textul: Agreement on Persons of Indian Origin in Ceylon.
0 Comentarii
Nu există comentarii la acest articol. Fii primul care scrie!