La Auckland, Noua Zeelandă, la 4 februarie 2016, Australia, Brunei Darussalam, Canada, Chile, Japonia, Malaysia, Mexic, Noua Zeelandă, Peru, Singapore, Statele Unite ale Americii și Viet Nam semnează Acordul de Parteneriat Transpacific (TPP). Textele originale în engleză, spaniolă și franceză sunt egale ca autenticitate; în caz de divergență prevalează engleza. Originalele se depun la Noua Zeelandă, desemnată depozitar.

Preambulul fixează angajamentul Părților de a stabili un acord regional cuprinzător care promovează integrarea economică pentru a liberaliza comerțul și investițiile, de a întări legăturile de prietenie, de a se baza pe drepturile și obligațiile din Acordul de la Marrakech de instituire a OMC, de a recunoaște diferențele de nivel de dezvoltare, de a sprijini microîntreprinderile și IMM-urile, de a stabili un cadru juridic previzibil și de a facilita comerțul regional prin proceduri vamale eficiente și transparente.

Părțile își afirmă dreptul inerent de a reglementa și de a păstra flexibilitatea pentru priorități legislative, bunăstarea publică și obiective legitime precum sănătatea publică, siguranța, mediul, conservarea resurselor epuizabile, integritatea sistemului financiar și morala publică, precum și dreptul de a adopta, menține sau modifica sistemele de sănătate. Preambulul abordează întreprinderile de stat, niveluri înalte de protecție a mediului, drepturile muncii, transparența și eliminarea mitei, identitatea culturală și perspectiva aderării altor state sau teritorii vamale separate, ca bază pentru o zonă de liber schimb Asia–Pacific.

Articolul 1.1 stabilește o zonă de liber schimb, în concordanță cu articolul XXIV GATT 1994 și articolul V GATS, potrivit dispozițiilor Acordului. Articolul 1.2 afirmă coexistența cu acordurile internaționale existente, inclusiv Acordul OMC, și prevede consultări dacă o Parte consideră o dispoziție inconsistentă cu un alt acord la care ea și cel puțin o altă Parte sunt părți. Articolul 1.3 definește, între altele, „Acordul” ca Acordul de Parteneriat Transpacific, „Comisia” ca Comisia TPP, „Parte” ca orice stat sau teritoriu vamal separat pentru care Acordul este în vigoare, și listează cele douăsprezece Părți semnatare în Anexa 1-A.

Capitolul 30 face din anexe, apendice și note de subsol părți integrante ale Acordului. Amendamentele cer acordul scris al tuturor Părților și aprobarea potrivit procedurilor legale interne, cu intrare în vigoare la șaizeci de zile după notificarea depozitarului, sau la altă dată convenită. Accesul e deschis membrilor APEC și altor state sau teritorii vamale pe care Părțile le convin, pe termeni negociați și aprobați.

Articolul 30.5 prevede că Acordul intră în vigoare la șaizeci de zile după ce toți semnatarii originali au notificat depozitarului finalizarea procedurilor legale aplicabile. Dacă nu toți au notificat în doi ani de la semnare, intră în vigoare la șaizeci de zile după expirarea acestui termen dacă cel puțin șase semnatari originali care reprezintă împreună cel puțin 85% din PIB-ul combinat al semnatarilor originali în 2013 (date FMI, prețuri curente în dolari SUA) au notificat în acest interval; altfel, după îndeplinirea ulterioară a aceluiași prag. Retragerea se face prin notificare scrisă către depozitar, cu efect după șase luni, dacă Părțile nu convin altfel.

Textul semnat la Auckland nu este Acordul cuprinzător și progresiv pentru Parteneriatul Transpacific (CPTPP) ulterior; este instrumentul TPP din 4 februarie 2016, cu Noua Zeelandă ca depozitar al textelor engleză, spaniolă și franceză.

Imagine: orizontul Auckland și portul; Allan Grey, CC BY-SA 2.0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Trans-Pacific Partnership. Textul tratatului: Trans-Pacific Partnership Agreement, Chapter 30 Final Provisions (signed 4 February 2016), USTR.