Benito Mussolini, Engelbert Dollfuss și Gyula Gömbös au semnat la Roma, pe 17 martie 1934, trei protocoale: unul politic trilater și două economice, dintre care al treilea doar italo-austriac. Trei exemplare, italiana, germana și maghiara; italiana prevalează. Serie de tratate a Societății Națiunilor, vol. 154. Au intrat în vigoare pe 12 iulie 1934. Istituto Luce filmează semnarea la Palazzo Venezia. Nu sunt un pact militar și nu menționează Germania.

Protocolul nr. 1: cancelarul federal austriac, șeful guvernului regelui Italiei și prim-ministrul maghiar se angajează, pe baza tratatelor de prietenie deja existente, să-și alinieze politica asupra problemelor care îi privesc în special și asupra celor de caracter general, spre o cooperare europeană efectivă. Se vor consulta împreună ori de câte ori cel puțin unul o socotește util. Textul e scurt, fără articole numerotate.

Protocolul nr. 2, pentru dezvoltarea relațiilor economice: articolul 1 — extinderea convențiilor în vigoare, înlesnirea exportului reciproc și noi acorduri bilaterale înainte de 15 mai 1934. Articolul 2 — măsuri pentru dificultățile Ungariei din căderea prețului cerealelor, tot până la acea dată. Articolul 3 — înlesnirea tranzitului prin porturile adriatice. Articolul 4 — comisie permanentă de experți. Nu este un ghid de eludare tarifară.

Protocolul nr. 3, complementar, doar Italia–Austria: un nou tratat comercial cât mai curând și privilegii reciproce în acel tratat. Decretul regal italian nr. 1055 din 5 iulie 1934 aprobă protocoalele 2 și 3; intrarea în vigoare internă coincide cu 12 iulie.

Înregistrare la Societatea Națiunilor pe 12 decembrie 1934. Cooperarea politică a fost scurtă: în 1938 Italia a acceptat Anschluss-ul Austriei. Protocoalele nu conțin clauze de alianță militară. Mica Înțelegere nu e parte la acest instrument.

Coperta: Palazzo Venezia din Roma, locul filmării semnării, nu masa din sală. Wikimedia Commons, licență liberă.

Surse consultate: Rome Protocols; Protokoll No. 1 zwischen Italien, Österreich und Ungarn.