Pe 12 decembrie 2000, la Palermo, este deschis semnării Protocolul împotriva traficului ilegal de migranți pe cale terestră, maritimă și aeriană, care completează Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate. Semnarea rămâne deschisă la Palermo până pe 15 decembrie, apoi la sediul ONU din New York până pe 12 decembrie 2002. Nu este Convenția însăși, deschisă tot atunci, și nu este Protocolul privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane.

Adunarea Generală adoptase protocolul la New York pe 15 noiembrie 2000, prin rezoluția 55/25. Scopul, articolul 2, este prevenirea și combaterea traficului ilegal de migranți, cooperarea între state și protejarea drepturilor migranților care au fost obiectul acestui trafic ilegal. Articolul 1 îl leagă de Convenție: se interpretează împreună cu ea, iar infracțiunile din articolul 6 sunt infracțiuni în sensul Convenției. Textele autentice sunt araba, chineza, engleza, franceza, rusa și spaniola. Depozitar este secretarul general.

Articolul 3 definește traficul ilegal de migranți ca obținerea, pentru un folos financiar sau material, a intrării ilegale a unei persoane într-un stat al cărui național sau rezident permanent nu este. Articolul 4 limitează aplicarea la prevenirea, ancheta și urmărirea infracțiunilor transnaționale care implică un grup infracțional organizat, plus protecția persoanelor care au fost obiectul lor. Articolul 5 prevede că migranții nu devin pasibili de urmărire penală în temeiul protocolului pentru simplul fapt că au fost obiectul conduitei de la articolul 6.

Articolul 6 cere incriminarea, când fapta este intenționată și urmărește un folos financiar sau material, a traficului ilegal de migranți, a producerii, procurării, furnizării sau deținerii de documente de călătorie sau de identitate frauduloase în acest scop, și a înlesnirii rămânerii ilegale. Circumstanțe agravante sunt punerea în pericol a vieții sau siguranței migranților și tratamentul inuman sau degradant, inclusiv în scop de exploatare. Articolele 7–9 cer cooperare, conform dreptului mării, împotriva traficului ilegal pe mare, inclusiv măsuri asupra navelor suspecte care arborează pavilionul părții.

Articolul 16 obligă fiecare parte, în conformitate cu dreptul internațional, să păstreze și să protejeze drepturile persoanelor care au fost obiectul faptelor de la articolul 6, în special dreptul la viață și interdicția torturii. Părțile acordă protecție împotriva violenței și asistență când viața sau siguranța sunt puse în pericol, ținând seama de nevoile femeilor și copiilor. Articolul 18 prevede înlesnirea întoarcerii naționalilor și a rezidenților permanenți, fără întârziere nejustificată. Articolul 19 lasă neatinse obligațiile din dreptul refugiaților, inclusiv principiul nereturnării, și cere aplicare nediscriminatorie.

Articolul 21 deschide protocolul și organizațiilor de integrare economică regională, cu condiția ca cel puțin un stat membru să fi semnat. Articolul 22 prevede că protocolul intră în vigoare în a nouăzecea zi după depunerea celui de-al patruzecilea instrument, dar nu înainte de Convenție. Aceste condiții s-au împlinit ulterior; protocolul a intrat în vigoare pe 28 ianuarie 2004. Articolul 25 prevede depunerea originalului la secretarul general.

Nu este Protocolul privind armele de foc din 31 mai 2001 și nu este Convenția de la Geneva din 1951 ca atare, la care articolul 19 face trimitere. Nu este rezoluția 55/25 din 15 noiembrie ca evenimentul zilei, ci deschiderea semnării la Palermo.

Imagine: Teatrul Massimo, Palermo; Vinpao, 25 iunie 2017; CC BY-SA 4.0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Protocol Against the Smuggling of Migrants by Land, Sea and Air. Textul tratatului: Protocol împotriva traficului ilegal de migranți pe cale terestră, maritimă și aeriană, Palermo, 12 decembrie 2000.