La 4 noiembrie 2000, la Roma, a fost făcut Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (ETS nr. 177). Un singur original, engleză și franceză egal autentice, depus în arhivele Consiliului Europei; secretarul general transmite copii certificate fiecărui stat membru. E deschis spre semnare statelor membre care au semnat Convenția; ratificare, acceptare sau aprobare nu e posibilă fără ratificarea prealabilă sau simultană a Convenției. Nu e Convenția însăși din 4 noiembrie 1950, nu e Protocolul nr. 11 din 1994 și nu e Protocolul nr. 14.

Articolul 1, interdicție generală a discriminării: (1) exercitarea oricărui drept prevăzut de lege se asigură fără discriminare pe oricare temei, cum ar fi sexul, rasa, culoarea, limba, religia, opiniile politice sau de altă natură, originea națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, averea, nașterea sau alt statut; (2) nimeni nu va fi discriminat de nicio autoritate publică pe oricare dintre temeiurile de la alineatul 1. Spre deosebire de articolul 14 al Convenției, care acoperă doar drepturile „enunțate în prezenta Convenție”, protocolul rupe această limită.

Articolul 2: aplicare teritorială. Un stat poate, la semnare sau la depunerea instrumentului, să precizeze teritoriul sau teritoriile; poate extinde ulterior, prin declarație către secretarul general; poate retrage declarația. O astfel de declarație e socotită făcută conform articolului 56 alineatul 1 din Convenție. Statul care a făcut declarația poate accepta, ulterior, competența Curții de a primi cereri individuale, de la organizații neguvernamentale sau de la grupuri, conform articolului 34 din Convenție, cu privire la articolul 1 al protocolului.

Articolul 3: între statele părți, articolele 1 și 2 sunt socotite articole suplimentare ale Convenției; toate dispozițiile Convenției se aplică în consecință. Articolul 4: instrumentele se depun la secretarul general. Articolul 5: forța, în prima zi a lunii următoare expirării a trei luni de la data la care zece state membre și-au exprimat consimțământul; pentru statele ulterioare, aceeași regulă de trei luni, din depunere. Colecția Curții și oficiul de tratate consemnează 1 aprilie 2005. Articolul 6: notificări — semnături, instrumente, date de forță, orice alt act.

Raportul explicativ, tot din ziua de la Roma, enumeră patru categorii acoperite în plus față de articolul 14: drept conferit de legea internă; obligație clară a autorității publice; exercitarea unei puteri discreționare; alte acte sau omisiuni ale autorității publice. Nu inventăm aici numărul actual de ratificări. Cauza Sejdić și Finci împotriva Bosniei și Herțegovinei e din 2009, nu din textul zilei.

Piazza del Campidoglio, Roma. Loc de protocol al capitalei, nu sala confirmată a deschiderii semnăturilor. Wikimedia Commons, CC BY-SA 4.0.

Pentru context: Protocol 12 to the European Convention on Human Rights. Textul: Protocol No. 12 ETS 177.