Protocolul de la Lisabona la Tratatul dintre Statele Unite ale Americii și Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste privind reducerea și limitarea armamentelor ofensive strategice (START I) a fost semnat la Lisabona, pe 23 mai 1992, de Piotr Kravchanka pentru Belarus, Tuleutai Zhukeyev pentru Kazahstan, Andrei Kozyrev pentru Federația Rusă, Anatolii Zlenko pentru Ucraina și James A. Baker III pentru Statele Unite, în cinci exemplare, textele belorus, englez, kazah, rus și ucrainean fiind egal autentice. Nu e START I în sine, semnat la Moscova la 31 iulie 1991, și nu e Memorandumul de la Budapesta din 1994, un instrument separat.

Preambulul reafirmă sprijinul pentru START I, recunoaște situația politică schimbată după înlocuirea URSS cu state independente și amintește angajamentul statelor membre ale CSI ca armele nucleare ale fostei uniuni să rămână sub controlul unei singure autorități unificate. Părțile doresc să ușureze punerea în aplicare a tratatului în această situație. Articolul I: Belarus, Kazahstan, Federația Rusă și Ucraina, ca state succesoare ale fostei URSS în legătură cu tratatul, preiau obligațiile acesteia.

Articolul II le cere celor patru să facă între ele aranjamentele necesare pentru limitele și restricțiile tratatului, pentru ca verificarea să funcționeze egal pe teritoriile lor și pentru împărțirea costurilor, la nivel de cadru. Articolul III redefinește, pentru punerea în aplicare, expresiile „Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste” și „teritoriu național”; nu transcriem dispozițiile de inspecție. Articolul IV: reprezentanții celor patru participă la Comisia mixtă de conformitate și inspecție, pe o bază compatibilă cu articolul I. Limbile de lucru: engleza și rusa.

Articolul V: Belarus, Kazahstan și Ucraina aderă, în cel mai scurt timp posibil, la Tratatul de neproliferare a armelor nucleare din 1 iulie 1968 ca state părți fără arme nucleare și încep imediat demersurile cerute de practicile lor constituționale. Articolul VI: fiecare parte ratifică tratatul împreună cu protocolul; cele patru succesoare schimbă instrumentele de ratificare cu Statele Unite; tratatul intră în vigoare la data ultimului schimb. Protocolul e parte integrantă a tratatului. Schimbul final a avut loc la 5 decembrie 1994.

Scrisorile însoțitoare ale președinților Ucrainei și Kazahstanului și ale Sovietului Suprem al Belarusului, emise în preajma semnării, nu sunt protocolul. Transferul armelor strategice de pe teritoriile celor trei către Federația Rusă s-a încheiat, la nivel de rezultat, până la sfârșitul lui 1996. Memorandumul de la Budapesta, semnat în ziua intrării în vigoare, e un instrument politic distinct de garanții, nu o clauză a protocolului. Nu transcriem plafoane START, cataloage de sisteme sau un manual de dezarmare.

Coperta: Palácio das Necessidades din Lisabona, sediul Ministerului portughez al Afacerilor Externe; nu pretindem sala semnării. Wikimedia Commons, licență liberă.

Surse consultate: Lisbon Protocol; Protocol to the START Treaty (Lisbon, FAS reproduction of the official text).