Protocolul facultativ la Convenția cu privire la drepturile copilului, privind implicarea copiilor în conflicte armate, a fost adoptat și deschis spre semnare, ratificare și aderare de Adunarea Generală a ONU prin rezoluția 54/263, la New York, pe 25 mai 2000, la a 97-a ședință plenară. Nu e Convenția din 1989, pe care o completează, și nu e celălalt protocol facultativ anexat aceleiași rezoluții, privind vânzarea de copii. Depozitar: secretarul general. Texte autentice: arabă, chineză, engleză, franceză, rusă și spaniolă. Semnarea fizică a început la sesiunile ulterioare ale Adunării, din iunie.

Preambulul reafirmă protecția specială a copiilor, condamnă țintirea lor în conflict și atacurile asupra locurilor protejate, amintește Statutul Curții Penale Internaționale și Convenția OIM nr. 182 și urmărește ridicarea vârstei de recrutare și de participare la ostilități, ținând seama de interesul superior al copilului. Articolul 1: statele părți iau toate măsurile fezabile pentru ca membrii forțelor lor armate care nu au împlinit 18 ani să nu ia parte directă la ostilități. Articolul 2: persoanele sub 18 ani nu sunt recrutate obligatoriu în forțele armate.

Articolul 3 ridică vârsta minimă a recrutării voluntare față de articolul 38 alineatul 3 din Convenție; la ratificare, fiecare stat depune o declarație obligatorie cu vârsta minimă pe care o permite și cu garanțiile că recrutarea nu e forțată. Școlile aflate sub controlul forțelor armate rămân, la nivel de cadru, în afara acestei ridicări de vârstă, potrivit articolelor de educație din Convenție. Nu transcriem un regulament de înrolare. Articolul 4: grupurile armate distincte de forțele unui stat nu trebuie, în nicio împrejurare, să recruteze sau să folosească în ostilități persoane sub 18 ani; statele iau măsuri fezabile de prevenire, inclusiv incriminare. Articolul nu schimbă statutul juridic al vreunei părți la conflict.

Articolul 5 păstrează standardele interne sau internaționale mai favorabile copilului. Articolul 6: măsuri de punere în aplicare, popularizarea protocolului și, la nivel de principiu, eliberarea din serviciu a persoanelor recrutate sau folosite contrar protocolului, cu asistență pentru recuperare și reintegrare. Articolul 7: cooperare, inclusiv asistență tehnică și financiară. Articolul 8: un raport cuprinzător către Comitetul pentru drepturile copilului în doi ani de la intrarea în vigoare pentru statul respectiv, apoi informații periodice.

Articolul 9: deschis semnării de orice stat parte la Convenție sau care a semnat-o; ratificare și aderare, cu depunere la secretarul general. Articolul 10: intră în vigoare la trei luni după al zecelea instrument; pentru statele ulterioare, la o lună de la propriul instrument. A intrat în vigoare la 12 februarie 2002. Articolul 11: denunțare cu efect după un an, amânată dacă statul e angajat într-un conflict armat. Articolul 12: amendamente prin conferință și aprobarea Adunării. Nu transcriem un protocol de demobilizare sau de recrutare ca manual.

Coperta: sediul Organizației Națiunilor Unite de la New York, locul adoptării; fără imagini cu copii. Wikimedia Commons, licență liberă.

Surse consultate: Optional Protocol on the Involvement of Children in Armed Conflict; Optional Protocol to the Convention on the Rights of the Child on the involvement of children in armed conflict (UN Treaty Collection).