Pe 8 decembrie 2005, la Geneva, a fost adoptat Protocolul adițional la Convențiile de la Geneva din 12 august 1949 privind adoptarea unei embleme distinctive suplimentare (Protocolul III). Conferința diplomatică a durat între 5 și 8 decembrie. Depozitar: Consiliul Federal Elvețian. Texte autentice: arabă, chineză, engleză, franceză, rusă și spaniolă. Nu sunt Protocoalele adiționale I și II din 1977 și nu este Protocolul III la Convenția asupra armelor clasice.

Preambulul reafirmă articolele 26, 38, 42 și 44 din Prima Convenție de la Geneva și, unde este cazul, Protocoalele din 1977, completează aceste dispoziții fără a aduce atingere dreptului Părților de a continua emblemele pe care le folosesc deja și amintește că respectul față de persoanele și bunurile protejate nu depinde de folosirea emblemei. Emblemele distinctive nu sunt menite să aibă semnificație religioasă, etnică, rasială, regională sau politică. Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie își păstrează numele și emblemele actuale.

Articolul 1: Părțile se angajează să respecte protocolul în toate împrejurările; el completează Convențiile din 1949 și, unde este cazul, Protocoalele din 1977 privind crucea roșie, semiluna roșie și leul și soarele roșu, și se aplică în aceleași situații. Articolul 2 recunoaște o emblemă suplimentară, cu statut egal: un cadru roșu în formă de pătrat pe muchie, pe fond alb, conform anexei, numită în protocol „emblema Protocolului III”. Condițiile de folosire și respect sunt identice cu cele ale emblemelor din 1949. Serviciile medicale și personalul religios al forțelor armate pot folosi temporar oricare dintre embleme, fără a renunța la cea actuală, dacă aceasta sporește protecția.

Articolul 3: societățile naționale care aleg emblema Protocolului III o pot folosi, cu titlu indicativ și conform legislației naționale, cu încorporarea unei embleme recunoscute de Convenții sau a unei combinații, ori a unei alte embleme folosite efectiv de o Parte și comunicată celorlalte Părți și CICR prin depozitar înainte de adoptare. În împrejurări excepționale, societățile naționale pot folosi temporar emblema din articolul 2. Articolul 4: CICR și Federația Internațională, precum și personalul lor autorizat, o pot folosi în împrejurări excepționale, pentru a-și facilita munca. Articolul 5: serviciile medicale și personalul religios din operațiuni sub egida ONU pot folosi una dintre embleme, cu acordul statelor participante.

Articolul 6: dispozițiile Convențiilor privind prevenirea și reprimarea folosirii abuzive se aplică și emblemei Protocolului III, inclusiv folosirea perfidă și imitațiile; utilizatorii anteriori pot continua, dacă nu conferă aparența de protecție în conflict armat și dacă dreptul a fost dobândit înainte de adoptare. Articolul 7: diseminare pe timp de pace și de conflict, îndeosebi în instrucția militară.

Articolul 8: deschis semnării în ziua adoptării, timp de 12 luni. Articolele 9–10: ratificare cât mai curând și aderare, instrumente la Consiliul Federal Elvețian. Articolul 11: protocolul intră în vigoare la șase luni după depunerea a două instrumente, deci la 14 ianuarie 2007; pentru fiecare Parte ulterioară, tot la șase luni. Articolul 12: Convențiile se aplică, între Părțile la protocol, astfel completate; față de o Parte la conflict care nu este parte la protocol, Părțile rămân legate între ele și față de cea care acceptă și aplică dispozițiile.

Articolul 13: amendamente prin conferință convocată de depozitar după consultarea Părților, CICR și Federației. Articolul 14: denunțare cu efect după un an, amânată până la sfârșitul conflictului sau ocupației dacă Partea este angajată atunci. Articolul 15: notificări de semnare, ratificare, aderare, intrare în vigoare, amendamente și denunțări. Articolul 16: înregistrare la Secretariatul ONU conform articolului 102 din Cartă. Articolul 17: originalul, în cele șase limbi, se depune la depozitar, care transmite copii certificate conforme.

Imagine: Sala Adunării, Palais des Nations, Geneva; Nick-D, 14 iunie 2016; CC BY-SA 4.0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Protocol III to the Geneva Conventions. Textul tratatului: Protocolul adițional III privind emblema distinctivă suplimentară, Geneva, 8 decembrie 2005.