La 9 februarie 1929, la Moscova, Estonia, Letonia, Polonia, România și Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste au semnat Protocolul pentru punerea în vigoare a Tratatului de la Paris din 27 august 1928 privind renunțarea la război ca instrument de politică națională — Protocolul Litvinov. Un singur original; copii autentice transmise de guvernul URSS. Plenipotențiari: Julius Seljamaa; Charles Ozols; Stanisław Patek; Charles A. Davila, ministrul României la Varșovia; Maxim Litvinov, comisar al poporului ad interim pentru afaceri externe. Pactul Kellogg–Briand, semnat la Paris, e un instrument distinct; acest protocol îl pune în vigoare între părți fără a aștepta articolul III al pactului.

Articolul I: tratatul de la Paris, anexat ca parte integrantă, produce efecte între părțile contractante după ratificarea lui de către organele legislative competente ale fiecărui stat. Articolul II: această punere în vigoare e valabilă independent de intrarea în vigoare generală a tratatului de la Paris, prevăzută la articolul III al acestuia.

Articolul III: protocolul se ratifică; instrumentele se depun la guvernul URSS în termen de o săptămână de la ratificare. Produce efecte între două părți din ziua depunerii de către a doua; pentru celelalte, pe măsură ce depun. URSS notifică imediat fiecare depunere. Wikipedia: Letonia 5 martie, Estonia 16 martie, Polonia și România 30 martie 1929; înregistrat în League of Nations Treaty Series, volumul 89, la 3 iunie 1929.

Articolul IV: după ratificarea tratatului de la Paris, fiecare parte notifică diplomatic URSS și celelalte părți la protocol. Articolul V: deschis aderării tuturor guvernelor, prin notificare către URSS; de la primirea notificării, protocolul e în vigoare între statul aderent și celelalte părți. Articolul VI: pentru aderenți, punerea în vigoare a pactului de la Paris urmează calea articolului IV. Lituania, Finlanda, Turcia și Persia au aderat ulterior; nu erau semnatare în ziua semnării.

Articolul VII: un singur exemplar. Nu e un tratat de dezarmare: Litvinov îl prezenta ca accelerare regională a pactului de la Paris, din care URSS fusese ținută departe la semnarea din 1928, deși a aderat. Infoboxul Wikipedia care îl numește „tratat de pace” separat de Kellogg–Briand e imprecis: e un protocol de punere în vigoare.

Tratatul de la Paris a devenit, în ansamblu, ulterior; protocolul nu copiază formula de la Paris. Dziennik Ustaw al Poloniei a publicat protocolul după legea de ratificare din 23 martie 1929.

Coperta: Moscova în anii 1920, orașul semnării — nu e sala de semnare. Wikimedia Commons, licență liberă.

Pentru context: Litvinov Protocol. Textul: Protocole pour la mise en vigueur du Traité de Paris.