La 19 decembrie 2011, Adunarea Generală a ONU, sesiunea a șaizeci și șasea, a adoptat prin rezoluția 66/138 Protocolul opțional la Convenția privind drepturile copilului referitor la o procedură de comunicări. Nu a fost semnat în acea zi. Rezoluția recomandă deschiderea la o ceremonie în 2012. UNTC: deschis la Geneva pe 28 februarie 2012, apoi la sediul ONU din New York. Depozitar: Secretarul general. Texte autentice arab, chinez, englez, francez, rus și spaniol (articolul 24). Înregistrare: UNTS 27531, vol. 2983.

Articolul 1: competența Comitetului pentru drepturile copilului, prevăzută în acest protocol. Articolul 2: în îndeplinirea funcțiilor, Comitetul e ghidat de interesul superior al copilului și ține seama de drepturile și opiniile copilului, potrivit vârstei și maturității. Articolul 3: reguli de procedură adaptate copilului; garanții împotriva manipulării copilului de către cei care acționează în numele său; Comitetul poate refuza o comunicare pe care o consideră contrară interesului superior. Articolul 4: statul parte ia măsuri ca persoanele de sub jurisdicția sa să nu fie supuse unor încălcări, rele tratamente sau intimidări ca urmare a comunicărilor; identitatea nu se divulgă public fără consimțământ expres.

Articolul 5: comunicări individuale, de către sau în numele unei persoane sau al unui grup aflat sub jurisdicția statului parte, care pretinde încălcarea drepturilor din Convenție sau din cele două protocoale opționale anterioare la care statul e parte. În numele altuia, cu consimțământ, în afară de cazul în care autorul justifică acțiunea fără consimțământ. Articolul 6: măsuri provizorii în circumstanțe excepționale, fără a prejudeca admisibilitatea. Articolul 7: inadmisibilitate, între altele, dacă e anonimă, nu e scrisă, e un abuz, aceeași chestiune a fost deja examinată, căile interne nu sunt epuizate, e vădit nefondată, faptele sunt anterioare forței (dacă nu continuă) sau e depusă la mai mult de un an după epuizarea căilor interne, în afara unei justificări.

Articolul 9: bune oficii pentru o soluționare amiabilă. Articolul 10: examinarea comunicărilor în ședințe închise; după examinare, avize și recomandări. Articolul 12: comunicări interstatale, cu declarație de recunoaștere a competenței. Articolul 13: anchetă confidențială, dacă există informații fiabile despre încălcări grave sau sistematice; vizită pe teritoriu numai cu consimțământul statului. Articolul 18: deschis semnării oricărui stat care a semnat, ratificat sau aderat la Convenție sau la unul dintre primele două protocoale. Articolul 19(1): produce efecte la trei luni de la depunerea celui de-al zecelea instrument. Forța: 14 aprilie 2014. Articolul 22: denunțare cu efect la un an.

Convenția-mamă rămâne cea din 20 noiembrie 1989. Protocolul nu descrie faptele din celelalte instrumente; le numește doar ca temei de drept. Nu e un ghid de depunere a plângerilor.

Nu enumeră aici statele părți.

Sediul ONU, New York, locul adoptării, nu ceremonia de semnare de la Geneva. Wikimedia Commons, licență liberă.

Pentru context: Optional Protocol to the Convention on the Rights of the Child on a Communications Procedure. Textul: General Assembly resolution 66/138.