În ajunul vernisajului, pe 8 octombrie, Steve McQueen a vorbit cu ghizii Guggenheim Bilbao. Instalația: 66 76 26. Deschisă până pe 21 februarie 2027, scrie El País. Două voci a cappella, aceeași piesă: Wild Is the Wind. Nina Simone, 1966. David Bowie, 1976. Sala întunecată. Un loop de vreo 11 minute. El: „It’s an invisible work, but it’s present.” Și: un requiem al iubirii, un dor. ABC, din sala 105: un difuzor, Bowie; șapte secunde, celălalt, Simone. Un duet pe care nu l-au cântat împreună. Titlul: trei ani, trei prezenturi.

McQueen, 57 de ani la El País, Londra, părinți din Grenada și Trinidad. Turner Prize și Oscar, singurul care le ține pe amândouă, în relatarea ziarului. Hunger, 2008. Shame. 12 Years a Slave. Small Axe. Blitz, 2024. Acum: „a couple of movies and some artwork.” Tot timpul. Negru, șapcă, ochelari transparenți, cafea dimineața, ploaie. Dacă o întrebare îl deranjează, se vede. Asta e interviul. Nu e un comunicat.

„The idea is to take Nina’s 1966 recording and Bowie’s 1976 recording and bring them to the present day, to 2026.” Amândoi cântă despre iubire. E o tristețe în felul în care o spun. Iubirea, zice, implică posibilitatea de a fi rănit. Două icoane, „almost superhuman”, despre dorință și vulnerabilitate. ABC îl citează altfel, tot acolo: iubirea e singurul lucru pentru care merită să trăiești și să mori. Și: încercarea de a sfida gravitația. Două citate, aceeași sală.

Fraza din titlu: „We live in an environment when people talk about AI, when fear is discussed — because there is a lot of fear going around right now, with the rise of fascism in the West — and what is interesting is the idea of love.” Nu vrea să sune kitsch. E opinia lui, într-o arhivă a muzeului. Nu e o statistică. Despre IA: noi programăm mașinile. Duchamp a fost deja. „It’s almost like reinventing what’s already been invented.”

Fără imagine, ca Bass, 2024, lumină și culoare. Aici: scoți instrumentele, rămân două pietre care fac foc. Efectul, nu mecanica. Comparația cu Occupied City, Amsterdam sub ocupație: o respinge. „You are a journalist.” El vrea masculinul și femininul, căutarea, comunicarea. Simone și Bowie, apropiați acolo. Goldsmiths, 1993, nu Young British Artists. „I’m a perfectionist; it’s not a crime.” Arta, poezie. Filmul, roman. Toată lumea a citit o carte. Puțini, o poezie.

Până în februarie, rămân două voci într-o sală goală. După februarie, rămâne fraza despre frică. Între ele, un om care spune că lucrează, tot timpul, și o piesă din 1957 care nu s-a oprit în 1976.

Imagine: GattoCeliaco, exterior Guggenheim Bilbao, 12 august 2017, CC BY-SA 4.0, Wikimedia Commons. Fotografia e a muzeului, nu a instalației 66 76 26.

Surse consultate: Steve McQueen, artist: ‘We live in an era dominated by fear; I am interested in love’ — El País; Steve McQueen: «Es el intento de desafiar a la gravedad lo que me mueve» — ABC.