La 19 noiembrie 1990, la Paris, a fost semnat Tratatul cu privire la Forțele Armate Convenționale în Europa, cu protocoale. Douăzeci și două de state: grupul Tratatului de la Varșovia din 1955 (Bulgaria, Cehoslovacia, Ungaria, Polonia, România, URSS) și grupul Tratatului de la Bruxelles din 1948 sau al Tratatului de la Washington din 1949 (Belgia, Canada, Danemarca, Franța, Germania, Grecia, Islanda, Italia, Luxemburg, Țările de Jos, Norvegia, Portugalia, Spania, Turcia, Regatul Unit, Statele Unite). Engleză, franceză, germană, italiană, rusă, spaniolă, egal autentice. Depozitar: guvernul Țărilor de Jos. Nu e Tratatul CFE adaptat din 1999 și nu e Documentul de la Viena.

Preambulul: Mandatul din 10 ianuarie 1989; negocieri la Viena de la 9 martie 1989, în cadrul CSCE; abținere de la amenințarea sau folosirea forței; înlocuirea confruntării militare; echilibru stabil la niveluri mai joase; eliminarea disparităților și, prioritar, a capacității de atac prin surprindere și de ofensivă la scară mare. Plafoanele globale vizate în zonă: 40.000 tancuri de luptă, 60.000 vehicule de luptă blindate, 40.000 piese de artilerie, 13.600 avioane de luptă, 4.000 elicoptere de atac. Articolul I: cinci categorii — tancuri de luptă, vehicule de luptă blindate, artilerie, avioane de luptă, elicoptere de luptă; protocoalele (tipuri existente, recategorizare, reducere, informații, inspecție, Grup consultativ mixt, aplicare provizorie) fac parte din tratat.

Articolul II: zona de aplicare e teritoriul terestru al părților în Europa, de la Atlantic la Munții Ural, inclusiv insulele europene (Feroe, Svalbard, Azore, Madeira, Canare, Țara Franz Josef, Noua Zemlie); pentru URSS, tot vest de fluviul Ural și Marea Caspică; pentru Turcia, nord și vest de o linie de la paralela 39 la mare. Articolul IV: la 40 de luni după forță, fiecare grup nu depășește 20.000 tancuri (cel mult 16.500 în unități active), 30.000 vehicule de luptă blindate (cel mult 27.300 active; dintre 30.000, cel mult 18.000 IFV și vehicule cu armament greu, dintre care cel mult 1.500 cu armament greu), 20.000 piese de artilerie (cel mult 17.000 active), 6.800 avioane de luptă, 2.000 elicoptere de atac. Subzone concentrice cu plafoane mai strânse. Articolul V: flancurile (Bulgaria, Grecia, Islanda, Norvegia, România, Turcia în zonă, districtele sovietice Leningrad, Odesa, Transcaucaz, Caucazul de Nord) — diferența dintre IV.1 și IV.2 în unități active.

Articolul VIII: reducerile numai după Protocolul de reducere; inspecție fără drept de refuz la siturile de reducere. Articolul XIV: dreptul și obligația de a accepta inspecții în zonă — verificarea plafoanelor, monitorizarea reducerii, certificarea recategorizării; un stat nu folosește aceste drepturi față de membrii propriului grup ca să eludeze verificarea. Articolul XV: mijloace tehnice naționale sau multinaționale; fără interferență și fără camuflaj care împiedică verificarea, în afara practicilor normale de antrenament. Articolul XVI: Grup consultativ mixt.

Articolul XIX: retragere dacă evenimente extraordinare pun în pericol interesele supreme; preaviz de cel puțin 150 de zile. Articolul XXI: conferință de revizuire la 46 de luni, apoi la cinci ani; conferință extraordinară dacă un stat anunță că părăsește grupul sau trece în celălalt. Articolul XXII: ratificare; forța la zece zile după depunerea instrumentelor de către toate statele din preambul. Colecția ONU: 9 noiembrie 1992, nr. 44001. Articolul XXIII: originalul la depozitar.

Palais de l'Élysée, Paris. Orașul summitului CSCE, nu sala confirmată a semnării. Wikimedia Commons, CC BY-SA 3.0.

Pentru context: Treaty on Conventional Armed Forces in Europe. Textul: OSCE, Treaty on Conventional Armed Forces in Europe.