Tratatul de alianță dintre Majestatea Sa, în privința Regatului Unit, și Majestatea Sa, Regele Egiptului, a fost semnat la Londra, pe 26 august 1936, în două exemplare, textul oficial fiind în limba engleză. Plenipotențiari principali: Anthony Eden, secretar de stat pentru Afaceri Externe, și Mustafa el-Nahas Pașa, președintele Consiliului de miniștri egiptean, alături de Ramsay MacDonald, John Simon, vicontele Halifax, Miles Lampson și delegația egipteană condusă de Nahas. Articolul 17: ratificare; schimbul de instrumente la Cairo, cât mai curând — 22 decembrie 1936, de când produce efecte. Nu e declarația britanică din 1922, nici condominiumul sudanez din 1899, nici convenția de la Montreux din 1937, nici acordul anglo-egiptean din 1954.

Articolul 1 declară încheiată ocupația militară britanică. Articolul 2: reprezentare prin ambasadori. Articolul 3: Egiptul intenționează să ceară admiterea în Societatea Națiunilor, cu sprijinul britanic, ca stat suveran. Articolul 4 instituie alianța; articolul 5 interzice atitudini sau tratate politice incompatibile cu ea.

Articolele 6–7, la nivel de principiu, prevăd consultare în caz de diferend cu un terț și asistență aliată în caz de război, inclusiv facilități pe teritoriul egiptean. Articolul 8 autorizează staționarea de forțe britanice în vecinătatea Canalului Suez, până când armata egipteană poate asigura navigația; prezența nu constituie ocupație și nu aduce atingere suveranității. Anexa rămâne cadru, fără itinerar de baze. După douăzeci de ani, dezacordul poate merge la Consiliul Societății Națiunilor.

Articolul 9 trimite imunitățile forțelor la o convenție separată, semnată tot la Londra. Articolul 10 rezervă Pactul Societății Națiunilor și Pactul Briand-Kellogg din 27 august 1928. Articolul 11 menține, până la noi convenții, administrarea Sudanului după acordurile din 1899, fără a prejudicia suveranitatea. Articolele 12–13 recunosc responsabilitatea egipteană pentru străini și că regimul capitular nu mai corespunde vremii, cu un regim de tranziție pentru Tribunalele mixte.

Articolul 14 abrogă instrumentele incompatibile. Articolul 15: diferendele de aplicare merg pe calea Pactului. Articolul 16: revizuire după douăzeci de ani, sau, de comun acord, după zece; alianța din articolele 4–7 continuă. Înregistrare la Societatea Națiunilor pe 6 ianuarie 1937 (LNTS 4031, vol. 173). Textul consultat e retipărirea Cmd a tratatului (LNTS 4031), nu articolul JSTOR din registru. Egiptul a denunțat unilateral tratatul pe 15 octombrie 1951; retragerea britanică s-a încheiat după acordul din 1954.

Coperta: Foreign Office de pe King Charles Street, Londra, locul semnării; nu pretindem sala. Wikimedia Commons, licență liberă.

Surse consultate: Anglo-Egyptian treaty of 1936; Treaty of Alliance (Cmd reprint).