Cele 15 state membre ale Uniunii Europene au semnat la Nisa, pe 26 februarie 2001, Tratatul de la Nisa de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană, a tratatelor de instituire a Comunităților Europene și a anumitor acte conexe. Conferința interguvernamentală se încheiase politic pe 11 decembrie 2000. Textul a apărut în Jurnalul Oficial C 80 din 10 martie 2001.

Tratatul e întocmit într-un original unic, în douăsprezece limbi deopotrivă autentice, depus în arhivele guvernului italian, care transmite copii certificate celorlalte părți. Articolul 12 cere ratificarea după cerințele constituționale naționale, cu instrumente depuse la Roma. Intră în vigoare în prima zi a celei de-a doua luni după ultima depunere: 1 februarie 2003. Italia l-a înregistrat la ONU ca UNTS I-47937 pe 1 octombrie 2010.

Scopul declarat era să pregătească instituțiile pentru lărgirea spre est, după ce Tratatul de la Amsterdam lăsase nerezolvate ponderile de vot, mărimea Comisiei și a Parlamentului. Nu este un manual de aderare. Amendamentul urmează Maastricht și Roma; Lisabona, din 2007, îl va înlocui ca arhitectură ulterioară.

Consiliul a primit o nouă ponderare a voturilor, cu o verificare opțională că majoritatea reprezintă o parte suficientă din populație. Comisia: din 2005, Germania, Franța, Regatul Unit, Italia și Spania renunță la al doilea comisar; când Uniunea ajunge la 27 de membri, Consiliul reduce numărul sub 27, fără a fixa cifra. Parlamentul European urca, după lărgire, la 732 de locuri. Nu este un tabel de tactică a votului.

Normele de cooperare consolidată, considerate inaplicabile după Amsterdam, au fost rescrise. După criza austriacă din 2000, tratatul a adăugat un mecanism preventiv la articolul 7 TUE. Au fost prevăzute complete jurisdicționale sub Curtea de Justiție și Tribunalul de Primă Instanță. Carta drepturilor fundamentale, proclamată în 2000, nu a fost încorporată; a rămas pentru conferința următoare.

În Irlanda, jurisprudența Crotty impunea referendum pentru transfer de suveranitate. Primul vot, din iunie 2001, a respins tratatul; al doilea, după Declarația de la Sevilla privind neutralitatea, l-a aprobat. Celelalte paisprezece state au ratificat parlamentar. Ultima depunere a fost irlandeză, de unde data de aplicare.

Coperta: Palais des Congrès Acropolis din Nisa, locul conferinței — fotografia e a clădirii, nu a mesei de semnare. Wikimedia Commons, licență liberă.

Surse consultate: Treaty of Nice; Treaty of Nice amending the Treaty on European Union.