La Ried, în Innkreis, contele Karl Philipp von Wrede, general bavarez de cavalerie, și prințul Heinrich al XV-lea de Reuss-Plauen, general austriac de cavalerie, semnează o convenție preliminară de alianță. Data instrumentului este 8 octombrie 1813. Părțile sunt Maximilian I Iosif, regele Bavariei, și Francisc I, împăratul Austriei. Nu este bătălia de la Leipzig, din 16–19 octombrie. Klemens von Metternich pune la cale politica; nu semnează.

Articolul 1: din ziua semnării, pace și prietenie veșnică între cele două coroane, moștenitori, state și supuși; comerțul și celelalte raporturi revin la starea de dinaintea războiului. Articolul 2: alianța urmărește restabilirea unei orânduieli în Europa care să asigure tuturor independența; Bavaria părăsește Confederația Rinului și își unește de îndată armatele cu ale puterilor aliate.

Articolul 3: se ajută cu toate mijloacele și nu depun armele decât de comun acord. Articolul 4: împăratul Austriei garantează, în numele său și al aliaților, stăpânirea liniștită și suveranitatea deplină asupra tuturor statelor, orașelor, domeniilor și cetăților pe care regele Bavariei le avea înainte de începerea ostilităților.

Articolul 5: armata bavareză face parte din marea armată austriacă și aliată; stă sub comandantul-șef al acesteia și, nemijlocit, sub un general bavarez; nu poate fi despărțită sau risipită; rămâne în corp, cu ofițerii și regulamentele ei; dacă apărarea patriei o cere, se poate întoarce fără piedică. Articolul 6: cooperarea începe de la ratificare. Articolul 7: trofee, pradă și prizonieri revin trupelor care le-au luat.

Articolul 8: părțile trec îndată la un tratat formal de alianță. Articolul 9: își rezervă o convenție de cartel. Articolul 10: nu intră în nicio înțelegere sau tratative de pace decât de comun acord; nicio deschidere, mijlocită sau nemijlocită, a cabinetului francez, fără a o comunica una alteia. Articolul 11: ratificare în opt zile de la semnare, sau mai curând.

Regele ratifică la München, la 12 octombrie 1813, în al optulea an al domniei. Articolele secrete, cu aceeași putere ca textul public, pun cel puțin 36.000 de bavarezi și 150.000 de austrieci în campanie, deschid Tirolul trupelor austriece și fac din dizolvarea Confederației Rinului și din independența deplină a Bavariei un obiect principal. Schimbările de hotar rămân pentru pacea viitoare, prin schimb de teritorii egale și continue; nu sunt acest act.

Nu este tratatul de la Teplitz. Nu este Congresul de la Viena. Nu este schimbul teritorial de mai târziu dintre Bavaria și Austria. Bavaria proclamă război Franței la 14 octombrie; aceasta este o declarație ulterioară, nu convenția de la Ried.

Maximilian I Iosif consimte târziu; prințul moștenitor Ludwig și Wrede împing schimbarea de tabără. Textul public nu numește Leipzigul și nu desființează Confederația Rinului pentru ceilalți membri.

Imagine: primăria din Ried im Innkreis; H.Helmlechner, 2020; CC BY-SA 4.0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Treaty of Ried. Textul tratatului: Rieder-Vertrag vom 8. October 1813 (Wikisource).