La 14 februarie 1967, la Mexico, Districtul Federal, a fost semnat Tratatul pentru interzicerea armelor nucleare în America Latină — titlul original UNTS I-9068, nu formula ulterioară „și Caraibe”. COPREDAL a aprobat proiectul cu două zile înainte; deschiderea semnăturii e această zi. Plenipotențiarii semnează în numele guvernelor; Alfonso García Robles, diplomat mexican, a condus pregătirea și a primit Premiul Nobel pentru Pace în 1982. Texte autentice: spaniolă, franceză, engleză, portugheză, chineză, rusă. Depozitar: guvernul Mexicului. Formula DONE de pe instrument nu e copiată.

Articolul 28: produce efecte, în principiu, după ratificarea statelor din Articolul 25, a Protocolului I de către statele extra-zonă cu teritorii în zonă, a Protocolului II de către puterile nucleare, și după acordurile de garanții AIEA. Semnatarii au dreptul imprescriptibil de a renunța, total sau parțial, la aceste condiții, prin declarație anexată ratificării. UNTC: 22 aprilie 1968, între Mexic (20 septembrie 1967) și El Salvador, care au folosit renunțarea. Brazilia a ratificat la 29 ianuarie 1968 fără a se folosi de ea. Wikipedia pune și 25 aprilie 1969; urmăm nota UNTS. După unsprezece state, depozitarul convoacă o reuniune preliminară ca Agenția să-și înceapă lucrul.

Articolul 1: părțile folosesc exclusiv în scopuri pașnice materialul și instalațiile nucleare aflate sub jurisdicția lor și interzic, pe teritoriile lor, încercarea, folosirea, fabricarea, producția sau dobândirea de arme nucleare, precum și primirea, depozitarea, instalarea, dislocarea sau orice formă de posesie. Nu e un catalog de arme. Articolul 3: teritoriul include marea teritorială și spațiul aerian. Articolul 4: zona e, mai întâi, teritoriile pentru care tratatul e în vigoare; după îndeplinirea Articolului 28(1), se întinde în emisfera vestică în limitele descrise, cu excepția părții continentale a Statelor Unite — fără a reproduce coordonatele.

Articolul 7: se înființează Agenția pentru Interzicerea Armelor Nucleare în America Latină, cu sediul la Mexico City; ulterior OPANAL. Numai părțile contractante sunt membre. Conferința Generală e organul suprem; Consiliul are cinci membri. Articolul 13: fiecare parte negociază cu AIEA aplicarea garanțiilor asupra activităților nucleare. Articolul 27: fără rezerve. Nu e un manual de inspecție.

Protocoalele anexate nu sunt tratatul însuși. Protocolul I: statele extra-continentale sau continentale cu responsabilitate asupra unor teritorii din zonă aplică statutul de denuclearizare acelor teritorii. Protocolul II: puterile nucleare se angajează să respecte zona. Regatul Unit a semnat ambele la 20 decembrie 1967; celelalte ratificări extra-zonă sunt ulterioare. Cuba a semnat abia în 1995 și a ratificat în 2002.

Tratatul Antarcticii din 1959 a fost o zonă nelocuită; acesta e primul asupra unei regiuni populate. NPT din 1968 e un instrument distinct, ulterior. Amendamentele care adaugă „Caraibe” în titlu sunt ale Conferinței Generale, nu ale zilei de la Tlatelolco.

Coperta: Plaza de las Tres Culturas din Tlatelolco, cartierul semnării — fotografia e a pieței, nu a mesei. Wikimedia Commons, licență liberă.

Pentru context: Treaty of Tlatelolco. Textul: Treaty for the Prohibition of Nuclear Weapons in Latin America (UNTS I-9068).