La 30 octombrie 2009, la Maipú, Republica Chile, președintele Chilei, Michelle Bachelet Jeria, și președintele Argentinei, Cristina Fernández de Kirchner, au semnat Tratatul de Maipú de Integrare și Cooperare, în 39 de articole, plus două protocoale complementare. Actul e complementar Tratatului de pace și prietenie din 29 noiembrie 1984, nu îl înlocuiește. Nu e tratatul din 1818 dintre San Martín și O'Higgins, semnat tot la Maipú. Două exemplare originale, ambele autentice. Vizita de stat a avut loc pe 29–30 octombrie; instrumentul e datat Maipú, nu Santiago ca loc al semnării.

Articolul 1 enumeră obiectivele: aprofundarea relației strategice; acțiuni comune pe agendele sociale; cooperare între provinciile argentiniene și regiunile chiliene; conexiune fizică prin lucrări de infrastructură la energie, transport și comunicații; cooperare de apărare; participarea sectorului privat și a societății civile; circulația și reședința naționalilor; armonizarea legislațiilor pentru migranți, inclusiv situația de pensii. Articolul 2 permite protocoale complementare pe materii specifice.

Capitolul II instituie mecanismele: întâlniri prezidențiale anuale, alternative pe teritoriul fiecărei părți; Reuniunea binatională a miniștrilor, coordonată de miniștrii de externe; consultări permanente ale cancelariilor; Comisia binatională de cooperare economică și integrare fizică, cu temei în articolul 12 din tratatul din 1984; Comisia binatională de comerț, investiții și relații economice, din Memorandumul de înțelegere din 4 decembrie 2008; Comisia parlamentară comună; Comitetele de integrare, fostele Comitete de frontieră. Comisiile se întâlnesc anual, alternativ.

Articolul 24 prioritizează protocoale pentru proiecte de infrastructură rutieră și/sau feroviară de interes strategic. Protocolul Tunelul internațional Paso de Agua Negra creează o entitate binatională de cel puțin șase membri: trei din Argentina (Cancelaria, Ministerul Planificării, provincia San Juan) și trei din Chile (Cancelaria și două din Ministerul Lucrărilor Publice). Protocolul Tunel de joasă altitudine — Calea ferată transandină centrală are aceeași structură, cu provincia Mendoza în locul San Juan; inițiativă privată declarată de interes public de ambele părți. Entitatea revizuiește fezabilitatea; abia dacă părțile decid realizarea, lansează licitația și supraveghează contractul. Constituirea: 30 de zile de la intrarea în vigoare a protocolului. Semnarea nu e punerea în funcțiune a tunelurilor.

Articolul 25 instituie, tot prin protocol complementar, un Grup special de lucru pentru un proiect de Acord general privind libera circulație a persoanelor. Articolul 35 prevede, în trei ani, un Program bilateral de cooperare în producția pentru apărare, pe domeniile terestru, naval și aeronautic. Articolul 37 încorporează asistența și protecția consulară reciprocă a naționalilor în state terțe fără reprezentare; un acord specific, în un an.

Articolul 38: tratatul intră în vigoare la 30 de zile de la ultima notă diplomatică prin care părțile se înștiințează că au îndeplinit cerințele interne. Durată nedeterminată; denunțare cu efect la șase luni. Articolul 39 cere revizuirea comisiilor existente ca să coincidă cu noul cadru. Argentina a aprobat instrumentul prin Legea 26.561, sancționată la 18 noiembrie 2009, promulgată la 14 decembrie, publicată în Boletín Oficial nr. 31.803 din 17 decembrie 2009. Nu dăm aici data exactă a ultimei note chiliene, dacă nu e în textul zilei.

Michelle Bachelet și Cristina Fernández de Kirchner, Maipú, ceremonia zilei. Wikimedia Commons, CC BY-SA 2.0. Nu e sala de semnare confirmată ca încăpere.

Pentru context: Maipu Treaty. Textul: Ley 26.561 — Tratado de Maipú.