Pe 20 decembrie 1996, la Geneva, Conferința diplomatică a Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale privind anumite chestiuni de drept de autor și de drepturi conexe adoptă Tratatul OMPI privind dreptul de autor. Este un acord special în sensul articolului 20 din Convenția de la Berna. Textele autentice sunt engleza, araba, chineza, franceza, rusa și spaniola. Depozitarul este directorul general al OMPI. Tratatul are douăzeci și cinci de articole.

Articolul 1 îl leagă de Actul de la Paris din 1971 al Convenției de la Berna: nu derogă de la obligațiile de acolo și cere respectarea articolelor 1–21 și a Anexei. Articolul 2 limitează protecția la expresii, nu la idei, proceduri, metode de funcționare sau concepte matematice ca atare. Articolul 4 protejează programele de calculator ca opere literare, oricare ar fi modul sau forma de exprimare. Articolul 5 protejează compilările de date (bazele de date) care, prin selecția sau aranjarea conținutului, constituie creații intelectuale, fără a extinde protecția asupra datelor înseși.

Articolul 6 recunoaște dreptul exclusiv de a autoriza punerea la dispoziția publicului a originalului și a copiilor prin vânzare sau alt transfer de proprietate, cu libertatea Părților de a reglementa epuizarea după primul transfer autorizat. Articolul 7 recunoaște dreptul de închiriere comercială pentru programe de calculator, opere cinematografice (dacă închirierea a dus la copiere pe scară largă care aduce atingere materială dreptului de reproducere) și opere încorporate în fonograme, potrivit dreptului intern. Articolul 8 recunoaște dreptul exclusiv de comunicare către public, inclusiv punerea la dispoziție astfel încât publicul să poată accesa opera din locul și la momentul alese individual.

Articolul 9 cere ca Părțile să nu aplice articolul 7 alineatul 4 din Convenția de la Berna operelor fotografice. Articolul 10 permite limitări și excepții în cazuri speciale care nu intră în conflict cu exploatarea normală a operei și nu aduc atingere nejustificată intereselor legitime ale autorului. Articolul 11 cere protecție juridică adecvată și căi de atac efective împotriva eludării măsurilor tehnologice eficace folosite de autori. Articolul 12 cere căi de atac împotriva înlăturării sau alterării informațiilor electronice privind gestiunea drepturilor și împotriva difuzării de exemplare știind că aceste informații au fost înlăturate sau alterate.

Articolul 13 aplică articolul 18 din Convenția de la Berna. Articolul 14 cere măsuri de punere în aplicare și proceduri care să permită acțiune efectivă împotriva încălcărilor, inclusiv căi de atac rapide și cu efect de descurajare. Articolul 15 instituie o Adunare, cu sesiune ordinară o dată la doi ani. Articolul 17 deschide tratatul statelor membre ale OMPI; Adunarea poate admite organizații interguvernamentale competente; Comunitatea Europeană poate deveni parte. Articolul 22 interzice rezervele.

Articolul 19 deschide semnarea până la 31 decembrie 1997 statelor membre ale OMPI și Comunității Europene. Articolul 20 prevede că tratatul intră în vigoare la trei luni după depunerea a treizeci de instrumente de ratificare sau de aderare de către state. Aceste condiții s-au împlinit ulterior; tratatul a intrat în vigoare pe 6 martie 2002. Articolul 23 permite denunțarea, care capătă efect la un an de la primirea notificării de către directorul general.

Nu este Actul de la Paris din 1971 al Convenției de la Berna. Nu este Tratatul OMPI privind interpretările, execuțiile și fonogramele, adoptat tot la Geneva în aceeași zi.

Imagine: sediul OMPI, Geneva; Emmanuel Berrod, 30 octombrie 2020; CC BY-SA 4.0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: WIPO Copyright Treaty. Textul tratatului: Tratatul OMPI privind dreptul de autor, Geneva, 20 decembrie 1996.