La 20 decembrie 1996, Conferința diplomatică a Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale de la Geneva a adoptat Tratatul OMPI privind interpretările și fonogramele (WPPT). Conferința s-a ținut între 2 și 20 decembrie. Original unic, texte autentice englez, arab, chinez, francez, rus și spaniol (articolul 32). Depozitar: directorul general al OMPI. Deschis spre semnare până la 31 decembrie 1997 de către orice stat membru al OMPI și de Comunitatea Europeană (articolul 28). Articolul 26: părți pot fi statele membre OMPI; Adunarea poate admite organizații interguvernamentale competente; Comunitatea Europeană, după declarația făcută la conferință, poate deveni parte.

Articolul 1: nu derogează de la Convenția de la Roma din 26 octombrie 1961; protecția acordată lasă intactă protecția dreptului de autor asupra operelor literare și artistice; tratatul nu are legătură cu alte tratate și nu le prejudiciază. Articolul 3: protecție naționalilor celorlalte părți, după criteriile de eligibilitate ale Convenției de la Roma. Articolul 4: tratament național pentru drepturile exclusive și pentru remunerația echitabilă din articolul 15, cu excepția rezervelor permise acolo.

Pentru interpreți, articolul 5 recunoaște, independent de drepturile patrimoniale, dreptul de a fi identificați și de a se opune distorsionării, mutilării sau altei modificări prejudiciabile reputației, pentru interpretările aurale în direct sau fixate pe fonograme. Articolul 6: drept exclusiv asupra interpretărilor nefixate — radiodifuziune și comunicare către public (dacă nu e deja o interpretare radiodifuzată) și fixare. Articolele 7–10: reproducere, distribuție, închiriere comercială și punere la dispoziția publicului a interpretărilor fixate pe fonograme, prin fir sau fără fir, astfel încât publicul să le acceseze din locul și la momentul alese individual.

Pentru producătorii de fonograme, articolele 11–14 acordă aceleași patru drepturi patrimoniale asupra fonogramelor. Articolul 15: o singură remunerație echitabilă pentru folosirea directă sau indirectă a fonogramelor publicate în scop comercial, pentru radiodifuziune sau comunicare către public; o parte poate declara că aplică aceste dispoziții doar la anumite folosiri sau că nu le aplică deloc. Articolul 16: limitări și excepții de același fel ca la dreptul de autor, îngrădite de testul celor trei trepte. Articolul 17: durată minimă 50 de ani, calculată de la sfârșitul anului fixării (interpreți) sau al publicării, ori, în lipsa publicării în 50 de ani, al fixării (producători).

Articolul 18: protecție juridică adecvată împotriva ocolirii măsurilor tehnologice efective folosite de interpreți sau de producători, fără a descrie metode. Articolul 19: remedii împotriva înlăturării sau alterării neautorizate a informațiilor electronice de gestiune a drepturilor. Articolul 20: fără formalități. Articolul 21: nicio rezervă, în afara articolului 15(3). Articolul 29: produce efecte la trei luni de la depunerea a treizeci de instrumente de ratificare sau aderare ale statelor. Forța: 20 mai 2002. Articolul 31: denunțare cu efect la un an.

Tratatul a fost adoptat în aceeași conferință cu Tratatul OMPI privind dreptul de autor. Nu enumeră aici părțile contractante.

Sediul OMPI, Geneva, nu sala conferinței diplomatice. Wikimedia Commons, licență liberă.

Pentru context: WIPO Performances and Phonograms Treaty. Textul: WIPO Performances and Phonograms Treaty (WPPT).