Pe 29 noiembrie 1984, în Cetatea Vaticanului, a fost semnat Tratatul de pace și prietenie între Republica Chile și Republica Argentina. Plenipotențiari: Jaime del Valle Alliende, ministru de Externe al Chile, și Dante Mario Caputo, ministru de Externe și de Cult al Argentinei. În fața cardinalului Agostino Casaroli. Text autentic spaniol; șase exemplare identice, două rămân Sfântului Scaun. Nu este Tratatul de hotar din 1881 și nu este sentința arbitrală din 1977 privind Canalul Beagle.

Preambulul reamintește Actul de la Montevideo din 8 ianuarie 1979, prin care cele două guverne au cerut Sfântului Scaun să medieze disputa din zona de sud, Tratatul de hotar din 1881 ca temelie nestrămutată și Propunerea mediatorului din 12 decembrie 1980. Articolul 1: prietenie perpetuă și consultări periodice. Articolul 2: nicio amenințare sau folosire a forței, soluționare exclusiv pașnică. Articolele 3–6: negocieri directe; dacă în patru luni nu se convine alt mijloc, conciliere după Anexa 1 capitolul I; dacă concilierea eșuează, arbitraj după capitolul II.

Articolul 7: limita suveranităților asupra mării, solului și subsolului în Marea Zonei Australe, de la capătul hotarului existent în Canalul Beagle (55°07,3' S, 66°25,0' V, punctul A), trece prin punctele B, C, D, E și F (58°21,1' S, 67°16,0' V). Zonele economice exclusive se întind la est de linie pentru Argentina și la vest pentru Chile. Articolul 8: între Capul Horn și extremitatea de est a Isla de los Estados, efectele mării teritoriale, în relațiile reciproce, se limitează la trei mile marine de la liniile de bază. Articolul 9: spațiul astfel delimitat se numește Mar de la Zona Austral.

Articolul 10: la capătul de est al Strâmtorii Magellan, între Punta Dungeness și Cabo del Espíritu Santo, hotarul este linia dreaptă dintre cele două borne; suveranitatea Argentinei la est, a Chile la vest; nu se modifică articolul V din 1881, prin care strâmtoarea rămâne neutralizată, cu navigație liberă pentru pavilionul tuturor națiunilor; Argentina se obligă să mențină, oricând, dreptul navelor de orice pavilion de a trece fără obstacole prin apele sale de jurisdicție spre și dinspre strâmtoare. Articolul 11: recunoaștere reciprocă a liniilor de bază.

Articolul 12: Comisie bi-națională permanentă pentru cooperare economică și integrare a infrastructurilor, constituită în șase luni de la intrarea în vigoare. Articolul 13: Chile acordă Argentinei înlesnirile de navigație din Anexa 2. Articolul 14: reglementare completă și definitivă a chestiunilor tratate. Articolul 15: articolele 1–6 se aplică în Antarctica; celelalte nu afectează suveranitatea, drepturile sau hotarele din Antarctica. Articolul 16: tratatul este pus sub protecția morală a Sfântului Scaun. Articolul 18: ratificare; intră în vigoare la data schimbului instrumentelor, la Vatican, deci la 2 mai 1985. Articolul 19: înregistrare după articolul 102 al Cartei ONU.

Nu este Actul de la Montevideo din 1979 și nu este Propunerea papală din 12 decembrie 1980, pe care tratatul le ia în considerare.

Imagine: Palatul Apostolic, Cetatea Vaticanului; Wknight94, 26 aprilie 2008; CC BY-SA 3.0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Treaty of Peace and Friendship of 1984 between Chile and Argentina. Textul tratatului: Tratatul de pace și prietenie între Chile și Argentina, Cetatea Vaticanului, 29 noiembrie 1984.