La 27 octombrie 1956, la Luxemburg, miniștrii de Externe Heinrich von Brentano (Republica Federală Germania) și Christian Pineau (Franța) au semnat Tratatul dintre Republica Federală Germania și Republica Franceză pentru reglementarea chestiunii Saarului. Textele în germană și franceză sunt egal autentice. Instrumentul are 97 de articole, 30 de anexe și un schimb de scrisori. Nu este statutul european al Saarului, respins prin referendum pe 23 octombrie 1955.

Preambulul urmărește ca chestiunea Saarului să nu mai fie prilej de dezacord între cele două state. Articolul 1: Franța acceptă ca domeniul de aplicare al Legii fundamentale a Republicii Federale să se întindă asupra Saarlandului de la 1 ianuarie 1957. Introducerea dreptului federal se face după tratat, cu o perioadă de tranziție în care Saarlandul și Franța rămân un singur teritoriu vamal și monetar, potrivit capitolului II. Articolul 2: nimeni nu trebuie prejudiciat pentru atitudinea avută față de chestiunea Saarului; detaliile sunt în anexa 1, privind protecția persoanelor.

Articolul 3: perioada de tranziție se încheie cel târziu la 31 decembrie 1959; data exactă o stabilesc de comun acord cele două guverne. Articolul 4: francul francez rămâne mijloc legal de plată în Saarland; normele franceze despre franc rămân în vigoare. Articolul 5 permite emisiune de monede ale Saarlandului cu aceleași valori nominale ca cele franceze. Articolul 12 menține dreptul vamal, de comerț exterior și de control al devizelor francez.

Articolul 13: în conferințe și organizații internaționale, Franța reprezintă Saarlandul în chestiuni cu efect direct asupra vămii și monedei. Acordurile franceze cu terți în aceste domenii se aplică Saarlandului în timpul tranziției. Articolul 15 lasă impozitarea pe legislația Saarlandului, cu acordul Bonnului, dar păstrează impozitele indirecte franceze. Articolul 39 lasă liberă navigația pe Saar pentru navele din registrele Saarbrücken, Perl și franceze.

Articolul 78 obligă noul titular al minelor de huilă din Saarland și Houillères du Bassin de Lorraine să încheie un contract de arendă pentru zăcămintele din Warndt, după modelul anexei 25. Articolul 97: tratatul, anexele și scrisorile intră în vigoare în ziua schimbului instrumentelor de ratificare; dacă schimbul este înainte de 1 ianuarie 1957, tratatul nu produce efecte înainte de această dată. Schimbul a pus instrumentul în vigoare la 1 ianuarie 1957.

Regimul economic definitiv, cu ieșirea din uniunea vamală și monetară franceză, s-a aplicat la 6 iulie 1959, în limita articolului 3, nu ca o nouă semnare. Convenția asupra Mosellei, semnată tot atunci la Luxemburg de Franța, Republica Federală și Luxemburg, este un instrument distinct. Tratatul Saarului nu anulează referendumul din 1955; îl urmează.

Imagine: Palatul Marelui Duce, Luxemburg, orașul semnării; Thomas Roessler, 5 martie 2006; CC BY-SA 3.0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Saar Treaty. Textul tratatului: Tratatul dintre Republica Federală Germania și Republica Franceză pentru reglementarea chestiunii Saarului, Luxemburg, 27 octombrie 1956.