Tratatul antibelic de neagresiune și conciliere, numit și Pactul Saavedra Lamas, a fost semnat la Rio de Janeiro, pe 10 octombrie 1933, de Argentina, Brazilia, Chile, Mexic, Paraguay și Uruguay. Textele spaniol și portughez sunt originale, într-un singur exemplar depus la Ministerul Afacerilor Externe și al Cultului al Argentinei. Nu e Pactul de la Bogotá din 1948 privind soluționarea pașnică, care l-a înlocuit între părțile la acel pact, și nu e Pactul Briand-Kellogg.

Articolul I: părțile condamnă războaiele de agresiune în relațiile dintre ele și cu alte state și declară că diferendele se rezolvă numai prin mijloacele pașnice admise de dreptul internațional. Articolul II: chestiunile teritoriale nu se rezolvă prin violență; părțile nu recunosc un aranjament teritorial care nu e obținut pe cale pașnică, nici validitatea ocupației sau a dobândirii de teritorii prin forța armelor. Articolul III: dacă un stat în diferend nu respectă aceste obligații, celelalte fac tot ce pot pentru menținerea păcii, adoptă ca neutre o atitudine comună și solidară și folosesc mijloace politice, juridice sau economice autorizate de dreptul internațional, fără intervenție diplomatică sau armată, sub rezerva altor tratate colective. Clauza rămâne cadru, nu un program de presiune.

Articolul IV supune procedurii de conciliere diferendele nerezolvate pe cale diplomatică într-un termen rezonabil. Articolul V limitează rezervele admise la semnare, ratificare sau aderare: diferende pentru care există deja tratate pașnice, cele pe care părțile preferă să le rezolve direct sau prin arbitraj ori justiție, chestiunile lăsate competenței exclusive a fiecărui stat și materiile care ating precepte constituționale. Chile a semnat cu rezervele de la literele a–d. Efectul unei limitări e reciproc, în măsura excepției formulate. Părțile pot renunța ulterior, total sau parțial, la aceste limitări.

Articolele VI–VII: în lipsa unei comisii permanente sau a unei organizații deja însărcinate, diferendul e examinat de o comisie de cinci membri, câte unul desemnat de fiecare parte și trei de comun acord dintre naționalii unor terțe puteri, de naționalități diferite, fără reședință obișnuită la părți și fără a fi în serviciul lor; președintele e ales dintre cei trei. Dacă nu se ajunge la acord, selecția poate fi încredințată unei terțe puteri sau se trage la sorți din liste. Tribunalele supreme pot fi desemnate preferențial să îndeplinească această misiune. Articolele VIII–IX: comisia își stabilește procedura, cu audierea ambelor părți; lucrările nu sunt publice decât cu asentimentul părților; deciziile se iau cu majoritate, dar fondul nu se judecă decât în prezența tuturor membrilor.

Articolul X: comisia caută o soluționare conciliatoare și propune baze de acord printr-o soluție dreaptă și echitabilă; raportul nu e hotărâre definitivă și nu e sentință arbitrală. Articolul XI: raportul se prezintă în cel mult un an de la prima ședință, dacă părțile nu scurtează sau prelungesc termenul; procedura, odată începută, se întrerupe doar prin acord direct sau prin decizia comună de a merge la arbitraj ori la justiție internațională. Articolul XII: părțile au cel mult șase luni să se pronunțe asupra bazelor propuse; dacă nu le acceptă, își recapătă libertatea de acțiune în limitele articolelor I și II. Articolul XIII: pe durata procedurii se abțin de la măsuri care ar îngreuna executarea unui acord sau ar agrava diferendul. Articolul XIV împarte onorariile și cheltuielile.

Articolul XV: ratificare cât mai curând; originalul și instrumentele se depun la Ministerul argentinian, care comunică ratificările; tratatul produce efecte între părți la treizeci de zile după depunerea ratificărilor respective, în ordinea în care se fac. Articolul XVI: rămâne deschis aderării tuturor statelor, prin depunerea instrumentului la același minister. Articolul XVII: durată nedeterminată, cu denunțare prin preaviz de un an. Statele Unite au aderat ulterior, cu o rezervă, nu au fost printre semnatarii de la Rio.

Au semnat Carlos Saavedra Lamas, Afrânio de Melo Franco, Marcial Martínez de Ferrari, Alfonso Reyes, Rogelio Ibarra și Juan Carlos Blanco. Coperta arată Palatul Itamaraty din Rio de Janeiro, sediul de atunci al Ministerului brazilian de Externe, nu sala de semnare.

Surse consultate: Saavedra Lamas Treaty; traducerea Bevans, Anti-war Treaty of Non-aggression and Conciliation.