O conservă de sparanghel de vreo 100 de ani, de la Nyadal, a intrat în colecția Västernorrlands museum. A donat-o Åke Lundgren, din Östersund. Nu e de mirosit și nu e de gustat. El nu aruncă mâncarea degeaba; copiii n-o vor; el s-a săturat s-o poarte. „Niciunul dintre copiii mei nu vrea borcanul și eu m-am săturat de el.”

În anii 1920, bunica lui a cultivat sparanghelul în grădina vilei de director de la Nyadal. L-a conservat într-un borcan de sticlă. Acolo a stat de atunci. „După cinci ani era o raritate. Apoi l-a moștenit mama, apoi l-am târât eu toată viața adultă.”

Anul trecut l-a dus la Antikrundan, la vizita din Härnösand, să-l evalueze. Sfatul a fost să-l dea muzeului, nu pieței. Acum stă definitiv în colecții. Fenomenul n-a ieșit din familie: fratele are și el un borcan, în bibliotecă, ca bizarerie. Au luat câte unul.

Elin Lundin, anticar de colecții, spune că obiectul poate spune cum se trăia la începutul secolului XX. „Intenția e să-l expunem și să-l arătăm digital, să-l facem accesibil.” HärnösandsNytt confirmă donația și planul de expunere, inclusiv digital, ca exemplu de viață cotidiană.

Nyadal e în comuna Kramfors. Muzeul stă la Murberget, Härnösand. Borcanul trece din dulap de familie în obiect de patrimoniu. Nu e o evaluare de licitație și nu e un record de preț. E o conservă pe care nimeni n-o mai mănâncă.

Lundgren e mulțumit că are unde să o lase. Muzeul e mulțumit că are o poveste de grădină, de vilă de director și de trei generații care n-au deschis capacul.

Imagine: Blajo, Murberget, Länsmuseet Västernorrland, Härnösand, 3 septembrie 2009, CC BY 3.0, Wikimedia Commons. Muzeul în aer liber, nu borcanul din colecție.

Surse consultate: 100-åriga sparrisburken från Nyadal flyttar in på Västernorrlands museum — SVT Nyheter; Över 100 år gammal sparrisburk flyttar in på museum — HärnösandsNytt.