Acest articol face parte dintr-o serie dedicată drepturilor chiriașilor în Anglia, construită plecând de la cadrul legislativ complet prezentat în articolul introductiv: "Legile chiriei în Anglia: ce este deja adoptat și ce urmează".

În această serie, fiecare articol tratează un punct major din legislație, explicat pe înțelesul chiriașilor, cu exemple reale din relația cu proprietarii și agențiile imobiliare.

Acest articol este dedicat punctului 1 din lista legislativă: Renters' Rights Act 2025, cea mai importantă reformă a chiriei private din Anglia.

1) Eliminarea evacuărilor fără motiv (Section 21)

Până recent, una dintre cele mai mari vulnerabilități ale chiriașilor era evacuarea fără motiv, cunoscută sub numele de Section 21. În practică, acest mecanism permitea proprietarilor - și, foarte frecvent, agențiilor - să ceară chiriașului să părăsească locuința fără a explica de ce, atât timp cât erau respectate anumite formalități.

Renters' Rights Act 2025 elimină acest mecanism. Evacuarea fără motiv nu mai este permisă. Proprietarul sau agenția trebuie să invoce un motiv legal clar, prevăzut de lege.

Exemplu: dacă o agenție îți trimite un email spunând "contractul expiră și proprietarul dorește să eliberați locuința", acest lucru nu mai este suficient din punct de vedere legal.

1.1 Ce înseamnă "motiv legal" pentru evacuare

Legea nu interzice complet evacuările, dar le condiționează strict. Evacuarea este posibilă doar dacă există un motiv real, cum ar fi neplata chiriei, încălcări grave ale contractului sau intenția documentată a proprietarului de a vinde sau de a ocupa personal locuința.

Agențiile nu mai pot "interpreta" aceste motive după bunul plac. Simplul fapt că proprietarul "se gândește" să vândă sau că "piața s-a schimbat" nu este suficient.

Exemplu: o agenție care spune "proprietarul vrea flexibilitate" nu oferă un motiv legal de evacuare.

1.2 Reforma contractelor de închiriere: contracte periodice

Renters' Rights Act schimbă structura contractelor de închiriere. Contractele nu mai funcționează ca perioade fixe care expiră automat și trebuie "reînnoite". Ele devin contracte periodice, care continuă până când există un motiv legal pentru încetare.

Această schimbare afectează direct agențiile, care foloseau expirarea contractului ca instrument de presiune.

Exemplu: în trecut, agenția putea spune "dacă nu accepți chiria mai mare, nu reînnoim contractul". În noul sistem, acest mecanism dispare.

1.3 Creșterea chiriei: limitări și procedură obligatorie

Legea limitează modul în care chiria poate fi crescută. Creșterile nu pot fi arbitrare și trebuie să respecte o procedură clară, inclusiv notificarea legală.

Agențiile nu mai pot comunica creșteri de chirie informal, prin mesaje sau apeluri telefonice.

Exemplu: un mesaj de tip "de luna viitoare chiria crește cu 200 de lire" nu are valoare legală dacă nu respectă procedura prevăzută de lege.

1.4 Dreptul de a solicita păstrarea animalelor de companie

Chiriașii au dreptul de a solicita să țină un animal de companie. Proprietarul sau agenția nu mai pot refuza automat, fără justificare.

Refuzul trebuie să fie bazat pe un motiv rezonabil și verificabil, nu pe o politică generală a agenției.

Exemplu: un răspuns de tip "agenția noastră nu acceptă animale" nu mai este suficient din punct de vedere legal.

1.5 Interzicerea discriminării (beneficii și copii)

Legea face ilegală discriminarea chiriașilor pe baza faptului că primesc beneficii sau au copii. Acest punct vizează direct practicile agențiilor.

Anunțurile sau filtrele informale care exclud astfel de chiriași devin ilegale.

Exemplu: un agent care spune verbal "proprietarul preferă persoane care lucrează full-time" poate încălca legea dacă acest criteriu exclude beneficiarii.

1.6 Interzicerea licitațiilor pe chirie (rental bidding)

Agențiile nu mai pot încuraja chiriașii să ofere mai mult decât chiria afișată pentru a obține locuința.

Această practică era extrem de comună în orașele mari și era gestionată aproape exclusiv de agenții.

Exemplu: "avem mai mulți interesați, dacă oferiți mai mult aveți prioritate" devine ilegal.

1.7 Ombudsman pentru sectorul privat de închiriere

Legea introduce un sistem de Ombudsman la care agențiile vor fi obligate să adere. Chiriașii pot depune reclamații privind comportamentul agenției sau al proprietarului.

Este un mecanism alternativ instanței, mai rapid și mai accesibil.

1.8 Baza de date pentru sectorul privat de închiriere

Proprietarii și, implicit, agențiile care administrează proprietăți vor fi înregistrați într-o bază de date oficială.

Scopul este creșterea transparenței și a controlului asupra pieței.

1.9 Aplicarea standardului "Decent Homes" în chiria privată

Locuințele închiriate trebuie să respecte standarde minime de siguranță și locuire. Agențiile nu mai pot ignora problemele invocând lipsa deciziei proprietarului.

Accentul cade pe starea locuinței, nu pe cine "ar trebui" să repare.

1.10 Puteri extinse de control și sancționare

Autoritățile locale primesc competențe sporite pentru verificarea respectării legii. Atât proprietarii, cât și agențiile pot fi sancționați.

Pentru agenții, acest punct este esențial: nu mai pot opera într-o zonă gri, fără consecințe.

Acesta este primul articol tematic din serie, dedicat integral Renters' Rights Act 2025. Următoarele articole vor trata separat celelalte puncte majore, cu accent pe situații concrete și diferențele dintre ce se spune în practică și ce permite, de fapt, legea.