Lumea traverseaza una dintre cele mai tensionate perioade geopolitice de la finalul Razboiului Rece incoace. Conflictele armate nu doar ca nu se sting, ci se extind, se suprapun si se transforma in crize permanente. De la estul Europei pana in Orientul Mijlociu si Asia, razboiul pare sa fi devenit o stare de fapt, nu o exceptie.

In acest context, intrebarea esentiala nu mai este cine a tras primul foc, ci cine castiga din prelungirea acestor conflicte. In timp ce populatiile suporta costurile umane, economice si sociale, industria globala a armamentului inregistreaza profituri record. Bugete militare crescute, comenzi masive si contracte pe termen lung devin norma, nu raspuns de urgenta.

Razboiul din Ucraina este exemplul cel mai vizibil al acestei dinamici. Sprijinul militar extern, livrarile constante de armament si dependenta de asistenta financiara creeaza un conflict sustinut artificial in timp. Oficial, scopul este securitatea si stabilitatea regionala. In realitate, razboiul alimenteaza o retea globala de interese economice si strategice.

Statele mari isi justifica cheltuielile militare prin amenintari reale sau potentiale, iar aliati mai mici sunt impinsi sa urmeze aceeasi directie. Cresterea bugetelor pentru aparare devine obligatorie, chiar si in contextul unor crize sociale sau economice interne. Prioritatea se muta de la bunastarea cetatenilor la mentinerea unui echilibru militar fragil.

Complexul militar-industrial, concept vechi dar extrem de actual, functioneaza ca un motor al acestor conflicte. Companii private, contractori de aparare si retele politice influente au interesul ca tensiunile sa nu se incheie rapid. Pace inseamna reducerea comenzilor. Instabilitatea inseamna profit.

In acest peisaj, cetatenii sunt rar consultati. Deciziile se iau la nivel inalt, in numele securitatii colective, dar consecintele sunt resimtite direct de populatie: taxe mai mari, inflatie, reducerea cheltuielilor sociale si o stare permanenta de anxietate globala.

Lumea de astazi nu este doar inarmata pana in dinti, ci prinsa intr-un cerc vicios in care razboiul alimenteaza economia, iar economia sustine razboiul. Intrebarea care ramane este cat timp poate continua acest sistem fara a conduce la un conflict de proportii mult mai mari.