La 20 septembrie 1906, la șantierul Swan Hunter & Wigham Richardson din Wallsend, pe râul Tyne, a fost lansat pachebotul Cunard RMS Mauretania. Ducesa de Roxburghe a botezat nava. Mulțimea a umplut malul; ziua a rămas în memoria Tyneside-ului ca un eveniment de șantier, nu ca o traversare.

Mauretania a fost nava-soră a Lusitaniei, construită la Clyde. Proiectul, al arhitectului naval Leonard Peskett, a răspuns concurenței germane pe Atlantic și a primit sprijin guvernamental britanic, legat de viteza poștei și de utilitatea militară. Nu este RMS Mauretania lansată în 1938.

La lansare era printre cele mai mari structuri mobile construite. A folosit turbine cu abur Parsons la o scară fără precedent pentru un transatlantic. Vibratia de la probe a cerut întăriri la pupa și elice redesenate înainte de intrarea în serviciu.

Nava a părăsit Liverpool la 16 noiembrie 1907, în voiajul inaugural. La întoarcerea din New York, în decembrie, a luat Blue Riband-ul spre est. Recordul spre vest l-a cucerit în sezonul 1909. A ținut ambele recorduri de viteză transatlantică aproximativ două decenii.

În Primul Război Mondial a servit ca navă-spital și transport de trupe. A revenit apoi pe linia civilă. A fost retrasă în 1934, după fuziunea Cunard–White Star, și dezmembrată în 1935–1936.

Lansarea de la Wallsend leagă ingineria, migrația, luxul de clasă și rivalitatea navală edwardiană. Turbinele, Tyne și Blue Riband sunt destule nume. Cifrele de viteză din probe rămân date de epocă, nu un inventar unic.

Aniversarea de 120 de ani e istorie maritimă. Fotografiile, modelele și obiectele din arhivele Tyne & Wear păstrează nava mai bine decât nostalgia. Mauretania din 1906 nu trebuie confundată cu omonima de după.

Imagine: RMS Mauretania pe râul Tyne, 1907, autor necunoscut, domeniu public, Wikimedia Commons.

Sursă consultată: Mauretania — Co-Curate, Newcastle University.