La 20 septembrie 2026 se împlinesc 960 de ani de la Bătălia de la Fulford, prima dintre cele trei ciocniri care au decis Anglia în toamna lui 1066. English Heritage o plasează la sud de York, pe 20 septembrie, între râul Ouse și teren mlăștinos.

După moartea lui Eduard Confesorul, coroana a fost disputată. Harald Hardrada, regele Norvegiei, a debarcat în nord cu sprijinul lui Tostig Godwinson, fratele exilat al regelui Harold al II-lea. Comiții Edwin de Mercia și Morcar de Northumbria au încercat să-i oprească înainte de a intra în York.

Cronica anglo-saxonă spune că lupta a fost sângeroasă și că norvegienii au rămas stăpâni pe câmp. Locul exact este încă dezbătut; propuneri precum Germany Beck nu sunt un sit desemnat unanim. Efectivele rămân estimări medievale, nu cifre de recensământ.

Victoria le-a deschis calea spre York. Harold al II-lea a mărșăluit din sud și, pe 25 septembrie, i-a surprins la Stamford Bridge. Hardrada și Tostig au fost uciși. Nu este aceeași bătălie cu Fulford.

Armata engleză a trebuit apoi să coboare din nou, spre debarcarea normandă a lui William. La 14 octombrie, Harold a fost învins la Hastings. Succesiunea celor trei zile, nu o singură ciocnire, a schimbat regatul.

Comemorarea de azi privește doar 20 septembrie. Stamford Bridge și Hastings sunt urmări, cu date și tabere distincte.

Imagine: Tim Green, râul Ouse la York, 15 mai 2011, CC BY 2.0, Wikimedia Commons. Peisaj actual, nu câmpul de la Fulford din 1066. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Fulford and Stamford Bridge: The Northern Battles of 1066 — English Heritage.