Brian Mulroney, prim-ministru al Canadei, și George Bush, președintele Statelor Unite, au semnat la Ottawa, pe 13 martie 1991, Acordul dintre guvernul Canadei și guvernul Statelor Unite ale Americii privind calitatea aerului, cu anexe. Două exemplare, engleza și franceza autentic egale. Canada Treaty Series 1991/3; UNTS nr. 31532. Articolul XVI: intră în vigoare la semnare. Negocierile au urmat Memorandumului de intenție din 1980 și Raportului comun al trimișilor speciali pe ploaia acidă din 1986.

Preambulul reia Principiul 21 de la Stockholm, Tratatul apelor de frontieră din 1909, arbitrul Trail Smelter, Acordul privind calitatea apelor Marilor Lacuri și Convenția ECE din 1979 privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi. Chestiunile globale (schimbări climatice, ozon stratosferic) rămân altor foruri. Articolul I definește poluarea aerului și poluarea transfrontalieră (origine într-o parte, efecte adverse, altele decât cele globale, în cealaltă). Articolul II: instrument practic pentru preocupările comune.

Articolul III: controlul poluării transfrontaliere prin obiective specifice, evaluare de impact, știință cooperativă și aranjamente instituționale. Articolul IV și Anexa 1: plafonări de dioxid de sulf și oxizi de azot — precursori ai depunerii acide. Statele Unite le leagă de Titlul IV al Clean Air Act (reducere față de 1980, plafon național pentru centrale); Canada, de un plafon în cele șapte provincii estice, apoi de un plafon național. Nu este un manual de comercializare a emisiilor.

Articolul V: evaluare, notificare prealabilă și, la cerere, consultări privind proiecte susceptibile de poluare transfrontalieră semnificativă, plus măsuri de evitare sau atenuare. Articolul VI și Anexa 2: activități științifice, tehnice și cercetare economică; Comisia mixtă internațională poate fi consultată pentru monitorizare. Articolul VII: schimb regulat de date despre emisii, monitorizare și efecte, fără divulgarea informațiilor proprietare fără consimțământ.

Articolul VIII: Comitet bilateral pentru calitatea aerului, cu rapoarte cel puțin la doi ani, publice. Articolul IX: referință către Comisia mixtă internațională pentru comentarii publice pe fiecare raport. Articolul X: revizuire cuprinzătoare în al cincilea an și apoi la cinci ani. Articolul XI: consultări în cel mult treizeci de zile. Articolele XII–XIII: trimitere la un terț, apoi negociere și, la alegere, Comisia mixtă sau alt mecanism.

Articolul XIV: obligațiile depind de creditele bugetare; părțile cer cooperarea provinciilor și statelor. Articolul XV: nu diminuează Tratatul apelor de frontieră și Acordul Marilor Lacuri. Denunțare cu un an de preaviz. Anexa privind ozonul troposferic, din 7 decembrie 2000, e un amendament ulterior, nu textul din 1991.

Coperta: Blocul central al Collinei Parlamentului din Ottawa, capitala semnării, nu masa plenipotențiarilor. Wikimedia Commons, licență liberă.

Surse consultate: U.S.–Canada Air Quality Agreement; Agreement on air quality (UNTS 31532).