Acordul comercial temporar dintre Guvernul Majestății Sale în Regatul Unit și Guvernul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste a fost semnat la Londra, pe 16 aprilie 1930. Semnatari: secretarul de externe Arthur Henderson și plenipotențiarul sovietic Grigori Sokolnikov. Servește ca modus vivendi până la un tratat formal de comerț și navigație, care nu a urmat. Textul de semnare e în engleză, în dublu exemplar; o traducere rusă, odată convenită, e deopotrivă autentică. Intră în vigoare în aceeași zi, articolul 7; denunțarea produce efecte la șase luni. Publicat ca Treaty Series nr. 19, Cmd. 3552.

Articolul 1 acordă, la nivel de principiu, tratament de națiune cea mai favorizată pentru persoane, societăți și mărfuri, în materie de interdicții, taxe vamale, transport, antrepozit, drawback și accize. Exceptate: tratatele sovietice cu state care la 1 august 1914 făceau parte din Imperiul Rus sau cu vecinii continentali din Asia; o uniune vamală viitoare; comerțul de frontieră. Articolul 3 dă navelor tratament național sau de națiune cea mai favorizată în porturi, fără cabotaj pe aceeași coastă și fără drept de pescuit în apele teritoriale. Nu transcriem notele despre imigranți sau flotele arctice ca regulament maritim.

Articolul 2 recunoaște monopolul sovietic al comerțului exterior și permite o Delegație comercială la Londra, cu reprezentantul comercial și doi adjuncți, parte a ambasadei, cu imunități diplomatice limitate la aceștia și la birourile folosite exclusiv pentru funcțiile de la punctul 3. Tranzacțiile încheiate în Regatul Unit de delegație cad sub instanțele britanice; protocolul adițional prevede că imunitățile nu se invocă în aceste procese. Nu transcriem adresa birourilor sau publicarea numelor ca ghid de statut diplomatic.

Articolele 4–6 permit extinderea, prin schimb de note, la dominioane autonome, India, colonii, protectorate și mandate, cu reciproctate. Declarațiile lui Henderson exclud Uniunea Sud-Africană și Statul Liber Irlandez de la articolele 4 și 6. Protocolul cere ca achizițiile, vânzările și navlul să se ghideze doar după considerente comerciale și financiare, inclusiv la creditele de export britanice. Sokolnikov a rezervat pretențiile sovietice asupra navelor fostei flote ruse confiscate în străinătate.

Guvernul britanic a anunțat denunțarea la 17 octombrie 1932, după Acordurile de la Ottawa. JSTOR din registru e un articol din 1934 despre Ottawa, nu instrumentul. Coperta: clădirea Foreign Office de pe King Charles Street, Whitehall; nu pretindem sala. Wikimedia Commons, licență liberă.

Surse consultate: 1930 Temporary Anglo-Soviet Commercial Agreement; Temporary Commercial Agreement (UK Treaty Series No. 19, 1930).