La 23 octombrie 2013, în Marea Sală a Poporului din Beijing, secretarul indian al Apărării, R. K. Mathur, și locotenent-generalul Sun Jianguo, adjunct al șefului Statului Major General al Armatei Populare de Eliberare, au semnat Acordul dintre guvernul Republicii India și guvernul Republicii Populare Chineze privind cooperarea de apărare la frontieră. Premierul Li Keqiang și primul-ministru Manmohan Singh au fost prezenți. Articolul X pune acordul în vigoare din ziua semnării; revizuirea, amendarea sau denunțarea cer consimțământul ambelor părți.

Preambulul reia Parteneriatul strategic și de cooperare pentru pace și prosperitate, principiul securității mutuale și egale și angajamentul ca niciuna dintre părți să nu folosească forța militară împotriva celeilalte, să nu amenințe cu forța și să nu caute superioritate unilaterală. Recunoaște acordurile din 7 septembrie 1993, 29 noiembrie 1996, 11 aprilie 2005 și 17 ianuarie 2012 privind pacea pe Linia de Control Efectiv, măsurile de încredere și Mecanismul de lucru pentru consultare și coordonare. Nu este un tratat de frontieră.

Articolul I limitează cooperarea la legile interne și la acordurile bilaterale deja în vigoare. Articolul II enumeră cinci căi: schimb de informații, inclusiv despre exerciții, aeronave, demolări și mine nemarcate; combaterea comună a contrabandei cu arme, faună și alte bunuri interzise; ajutor la localizarea persoanelor, animalelor, mijloacelor de transport sau vehiculelor aeriene care au trecut sau sunt pe cale să treacă Linia de Control Efectiv; cooperare la dezastre naturale sau boli infecțioase; orice alt mod convenit de comun acord.

Articolul III pune în aplicare aceste măsuri prin întâlniri cu steaguri sau de personal de frontieră, întâlniri periodice între regiunile militare chineze și comenzile de armată indiene, între ministerele apărării, prin Mecanismul de lucru din 2012 și prin Dialogul anual de apărare. Articolul IV permite puncte de întâlnire a personalului de frontieră în toate sectoarele, legături telefonice pe linie și, eventual, o linie directă între cartierele generale militare, cu aranjamente de detaliat ulterior.

Articolul V deschide invitații la sărbători naționale sau militare, activități culturale, sport fără contact și exerciții tactice de mică amploare de-a lungul Liniei de Control Efectiv, plus antrenamente comune la nivel de armată, cu tema aleasă de comun acord. Articolul VI este clauza cea mai precisă: părțile nu urmează și nu țin după patrulele celeilalte în zonele în care nu există o înțelegere comună asupra alinierii Liniei de Control Efectiv.

Articolul VII dă fiecărei părți dreptul de a cere lămuriri asupra unei activități îndoielnice în aceleași zone, prin mecanismele din articolul III. Articolul VIII, dacă forțele ajung față în față acolo, cere maximă reținere, fără acțiuni provocatoare, fără folosirea sau amenințarea cu forța, cu politețe și fără schimb de focuri. Articolul IX: punerea în aplicare nu prejudiciază pozițiile asupra alinierii Liniei de Control Efectiv și asupra chestiunii de frontieră.

Textul nu rezolvă disputa de frontieră și nu fixează Linia de Control Efectiv. Incursiunea din Depsang din aprilie 2013 a avut loc în timpul negocierilor, nu este o clauză a acordului. Ciocnirile din 2020 de pe aceeași linie sunt un episod ulterior; articolul X nu le anulează și nu le confirmă.

Imagine: Marea Sală a Poporului, Beijing, locul semnării; N509FZ, 2020; CC BY-SA 4.0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Border Defence Cooperation Agreement. Textul tratatului: Acordul privind cooperarea de apărare la frontieră, Beijing, 23 octombrie 2013 (PIB).