La 26 ianuarie 2008, la Davos, a fost semnat Acordul de liber schimb dintre Canada și statele Asociației Europene a Liberului Schimb: Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Confederația Elvețiană. Semnatari, potrivit comunicatului EFTA: David Emerson, ministrul canadian al Comerțului internațional; Ingibjörg Sólrún Gísladóttir (Islanda); Rita Kieber-Beck (Liechtenstein); Annelene Svingen, secretar de stat la Industrie și comerț (Norvegia); Doris Leuthard, consilier federal (Elveția). Limbile autentice: engleză și franceză, în dublu exemplar. Un original e depus de statele AELS la depozitar. Articolul 43: depozitarul este Regatul Norvegiei. Articolul 1: părțile instituie o zonă de liber schimb.

Negocierile au fost lansate în 1998 și încheiate în iunie 2007, după unsprezece runde; Canada a anunțat încheierea la 7 iunie 2007. Preambulul reamintește aranjamentele de cooperare comercială Canada–Norvegia (3 decembrie 1997), Canada–Elveția (9 decembrie 1997) și Canada–Islanda (24 martie 1998). Acordul se înscrie în drepturile și obligațiile din Acordul de la Marrakech de instituire a OMC, din 15 aprilie 1994.

Articolul 3: acordul se aplică comerțului cu mărfuri, cu excepțiile din text și din acordurile bilaterale privind produsele agricole. Aceste acorduri, semnate tot atunci cu Islanda, Norvegia și Elveția (Elveția acoperă Liechtenstein), fac parte din instrumentele zonei de liber schimb, dar rămân texte distincte. Articolul 10: de la intrarea în vigoare, taxele vamale sunt interzise pentru produsele originare din capitolele industriale ale Sistemului armonizat, cu excepțiile din anexele E și F, plus produsele agricole procesate (anexa G) și peștele (anexa H). Nu e o listă tarifară.

Articolul 12: serviciile și investițiile nu sunt liberalizate aici; părțile revizuiesc tema în Comitetul mixt în cel mult trei ani de la aplicare, ținând seama de articolul V GATS. Articolul 13: facilitarea intrării temporare a transferurilor intra-grup și a vizitatorilor de afaceri, potrivit dreptului intern. Capitolul IV: principii de concurență. Articolul 20: achiziții publice, cu o revizuire tot în trei ani.

Articolul 26: Comitetul mixt Canada–AELS, reprezentanți ai părților, decizii prin consens, reuniune ordinară de regulă o dată pe an, președinție comună Canada și un stat AELS. Articolul 29: arbitraj obligatoriu, cu alegerea forului față de OMC (articolul 27). Anexa K descrie tribunalul. Articolul 40: retragere prin notificare către depozitar, cu efect din prima zi a lunii a șasea.

Articolul 42: ratificare, acceptare sau aprobare. Produce efecte în prima zi a lunii a treia după depunerea instrumentelor de către Canada și cel puțin două state AELS, dacă aceleași părți au schimbat și instrumentele acordului agricol bilateral. Pentru celelalte state AELS, la data depunerii propriilor instrumente, cu aceeași condiție agricolă. OMC (RTAIS) și EFTA consemnează 1 iulie 2009. Articolul 41 permitea aplicarea provizorie dacă dreptul intern o permitea.

Coperta: Forumul Economic Mondial de la Davos, în anul semnării — acordul a fost semnat în marja reuniunii, nu e sala de semnare. Wikimedia Commons, licență liberă.

Pentru context: Canada–European Free Trade Association Free Trade Agreement. Textul: Free Trade Agreement between Canada and the States of the European Free Trade Association.