La 11 februarie 1925, la Geneva, Imperiul Britanic (cu India), Franța, Japonia, Țările de Jos, Portugalia și Siam au semnat Acordul privind suprimarea fabricației, a comerțului intern și a folosirii opiului preparat — titlul oficial UNTC, nu „protocolul” din infoboxul Wikipedia. China e numită în preambul; în UKTS linia de semnare rămâne goală, iar lista de ratificări UNTC nu o cuprinde. Acordul e suplimentar Capitolului II al Convenției de la Haga din 23 ianuarie 1912 și se aplică doar posesiunilor și teritoriilor din Extremul Orient în care folosirea era încă îngăduită vremelnic. Convenția internațională a opiului, semnată tot la Geneva opt zile mai târziu, e un instrument distinct.

Texte autentice: franceză și engleză. Un singur exemplar, depus la Secretariatul Ligii Națiunilor. Articolul 14: ratificare; produce efecte în a 90-a zi după a doua ratificare. UNTC: 28 iulie 1926, după ratificările britanică și indiană din 17 februarie 1926 și cea franceză din 29 aprilie 1926; înregistrare LNTS vol. 51 nr. 1239. Japonia a ratificat la 10 octombrie 1928; Țările de Jos la 1 martie 1927, inclusiv Indiile Olandeze; Portugalia la 13 septembrie 1926; Siam (Thailanda) la 6 mai 1927, cu rezerve la Articolul 1(3)(a) și Articolul 5.

Articolul 1: importul, vânzarea și distribuția — în afara comerțului cu amănuntul din Articolul 1(3) — sunt monopol de stat; dreptul nu poate fi arendat sau delegat. Fabricația pentru vânzare trece și ea la monopol de îndată ce împrejurările o îngăduie. Nu e un ghid de producție. Articolul 13: acordul nu se aplică metropolelor, ci posesiunilor din Extremul Orient, inclusiv teritoriile închiriate sau protejate; la ratificare, un protectorat poate fi exclus și adăugat ulterior prin notificare.

Articolul 2 interzice vânzarea minorilor. Articolul 3 le interzice accesul în localurile de consum, unde acestea există. Articolul 4 cere limitarea numărului de magazine cu amănuntul și a localurilor. Articolul 11: dispozițiile nu privesc opiul destinat exclusiv scopurilor medicale și științifice. Articolul 7: instruire școlară și literatură de descurajare, în afara cazului în care un guvern le consideră inadecvate condițiilor locale.

Articolul 8: schimb direct de informații între șefii serviciilor, pentru a se ajuta la combaterea traficului ilicit — fără rute sau proceduri. Articolul 10: date despre numărul consumatorilor, transmise secretarului general al Ligii, spre publicare. Articolul 12: reexaminare comună; prima reuniune cel târziu în 1929. Protocolul semnat în aceeași zi e un instrument anex, nu acordul însuși: recunoaște Articolul 6 din Convenția de la Haga și leagă măsuri mai stricte de controlul exportului în țările cultivatoare.

Convenția unică asupra stupefiantelor din 1961, astfel cum e modificată, pune capăt și înlocuiește, între părți, acest acord, potrivit Articolului 44 și notei UNTC. Formula DONE de pe instrument nu e copiată. Palais des Nations, deschis în anii 1930, nu era încă sediul; Secretariatul Ligii lucra atunci la Palais Wilson.

Coperta: Palais Wilson de la Geneva, sediul Secretariatului Ligii în epocă — fotografia e a clădirii, nu a mesei de semnare. Wikimedia Commons, licență liberă.

Pentru context: Agreement concerning the Manufacture of, Internal Trade in and Use of Prepared Opium. Textul: Agreement concerning the Manufacture of, the Internal Trade in, and the Use of Prepared Opium (UK Treaty Series).