La 10 septembrie 1952, la Luxemburg, Statul Israel și Republica Federală Germania semnează Acordul de reparații (Luxemburger Abkommen / Heskem HaShillumim) — angajamentul RFG de a plăti 3 miliarde DM Israelului pentru costurile de relocare a refugiaților evrei și 450 milioane DM pentru Conferința privind pretențiile materiale evreiești împotriva Germaniei.

Preambulul invocă crimele regimului național-socialist, declarația Bundestagului din 27 septembrie 1951 și povara asumată de Israel. Suma totală de 3,45 miliarde DM se plătește în rate anuale, în principal sub formă de mărfuri și servicii pentru așezarea refugiaților.

Intrarea în vigoare: 27 martie 1953, prin schimbul instrumentelor de ratificare la ONU; RFG declară că acordul include și Berlinul de Vest. Textul figurează în UNTS vol. 162 (nr. 2137).

Acordul a marcat începutul relațiilor diplomatice de facto și a stârnit controverse intense în Israel.

Pentru istoria post-Holocaust, 10 septembrie 1952 marchează semnătura de la Luxemburg.

Documentul se consultă pe Colecția de tratate a ONU.

Acordul de reparații Israel–RFG din 10 septembrie 1952 rămâne jalonul Wiedergutmachung-ului federal.

Imagine: Luxemburg / 1952; Wikimedia Commons. Decupata la 16:9.

Sursă consultată: Reparations Agreement Israel–FRG. Textul tratatului: UNTS — Acordul Israel–RFG 1952.