La 10 septembrie 1919, la Saint-Germain-en-Laye, Puterile Aliate și Asociate semnează Acordul privind plățile de reparații italiene — instrument complementar Tratatului de pace cu Austria care reglementează contribuția Italiei ca stat care a primit teritorii foste austro-ungare.

Italia se angajează să fie debitată, față de creanțele sale de reparații, cu o sumă în franci-aur calculată după raportul veniturilor medii 1911–1913 ale teritoriilor transferate (fără Bosnia-Herțegovina) față de totalul teritoriilor fostei Monarhii cedate Italiei, Poloniei, României, Statului sârbo-croato-sloven și Cehoslovaciei.

Acordul facilitează înțelegerea dintre statele succesoare privind costul eliberării teritoriilor și reparațiile; a fost înregistrat în League of Nations Treaty Series (vol. 2).

O declarație din 8 decembrie 1919 a prelungit termenele de emitere a obligațiunilor italiene.

Pentru arhitectura financiară a păcii din 1919, 10 septembrie marchează acordul de la Saint-Germain privind reparațiile italiene.

Textul este pe WorldLII / LNTS și în FRUS.

Acordul privind plățile de reparații italiene din 10 septembrie 1919 rămâne jalonul finanțelor postimperiale ale Europei Centrale.

Imagine: Saint-Germain / 1919; Wikimedia Commons. Decupata la 16:9.

Sursă consultată: Italian Reparation Payments Agreement. Textul tratatului: WorldLII — Acordul privind reparațiile italiene.