La 2 noiembrie 2005, la Beijing, reprezentanții autorizați ai Bangladeshului, Chinei, Indiei, Republicii Democratice Populare Lao, Republicii Coreea și Sri Lanka au semnat Amendamentul la Primul acord privind negocierile comerciale dintre țările membre în curs de dezvoltare ale Comisiei Economice și Sociale pentru Asia și Pacific (Acordul de la Bangkok). Articolul 40 redenumește instrumentul Acordul comercial Asia-Pacific. Un singur original, în engleză. Depozitar: secretarul executiv al ESCAP. Nu e acordul originar din 1975, nu e al doilea amendament din 13 ianuarie 2017 și nu e AFTA, SAFTA sau RCEP.

Guvernele enumerate în preambul sunt cele șase părți ale zilei. Articolul 1 păstrează ca „state participante originale” Bangladesh, India, Laos, Coreea și Sri Lanka; China e parte la amendament, nu e în această listă originară. Mongolia nu e semnatară aici. Secretariatul rămâne, în practică, Divizia de comerț și investiții a ESCAP.

Articolul 2: dezvoltare economică prin expansiunea continuă a comerțului între membrii în curs de dezvoltare ai ESCAP și măsuri de liberalizare reciproc avantajoase. Articolul 3: reciprocitate de ansamblu și mutualitate a avantajelor; transparență, tratament național și clauză a națiunii celei mai favorizate între participanți; recunoașterea nevoilor speciale ale țărilor cel mai puțin dezvoltate și măsuri preferențiale concrete. Articolul 4: aranjamente privind tarife, taxe de frontieră și măsuri netarifare; negocieri produs cu produs, reduceri generale sau pe sectoare, pe baza ratelor MFN curente.

Articolul 23 instituie un Consiliu ministerial — un ministru din ministerul economic relevant al fiecărui stat participant — care se întrunește cel puțin o dată la doi ani. Prima sesiune a Consiliului e în aceeași zi, tot la Beijing. Articolul 22: Comitetul permanent, cel puțin o dată pe an. Articolul 24: consensul e practica preferată; reguli de procedură, dacă e nevoie, cu două treimi, cu prezență de cel puțin două treimi.

Articolul 30: după intrarea în vigoare, acordul e deschis aderării oricărei țări membre în curs de dezvoltare a ESCAP, pe termeni compatibili. Articolul 32: retragere cu efect la șase luni de la notificarea scrisă prin secretarul executiv. Articolul 36: neaplicare între state care nu au negociat direct, dacă una refuză. Articolul 37: fără rezerve, în afara articolului 36. Articolul 39: înregistrare după articolul 102 din Carta ONU.

WIPO Lex datează textul 2 noiembrie 2005 și forța de la 1 septembrie 2006. ESCAP consemnează că concesiile rundei a treia au intrat în vigoare tot atunci. Nu e runda a patra, lansată ulterior. Nu inventăm aici numărul de linii tarifare acceptate.

Palatul Marii Adunări Populare, Beijing. Loc de protocol al capitalei, nu sala confirmată a Consiliului ministerial. Wikimedia Commons, CC BY-SA 4.0.

Pentru context: Asia-Pacific Trade Agreement. Textul: Amendment to the Bangkok Agreement.