La 5 ianuarie 1974, la Beijing, ministrul de externe al Japoniei, Ōhira Masayoshi, și ministrul de externe al Republicii Populare Chineze, Ji Pengfei, au semnat Acordul privind comerțul dintre Japonia și Republica Populară Chineză. Textul e în două exemplare, japoneză și chineză, ambele autentice. Preambulul invocă declarația comună a celor două guvernuri, emisă tot la Beijing la 25 septembrie 1972, respectul pentru rezultatele comerțului privat anterior și voința de a dezvolta comerțul pe principiul egalității și al avantajului reciproc.

Articolul 1(1): părțile își acordă reciproc tratamentul națiunii celei mai favorizate pentru toate categoriile de taxe vamale, impozite interne și alte percepții, pentru metodele de percepere și pentru regulile și procedurile vamale. Articolul 1(2): cerințele aplicabile mărfurilor sunt aceleași ca atunci când o parte acordă acest tratament unui terț. Articolul 1(3): clauza nu se aplică avantajelor speciale acordate unui stat vecin pentru a înlesni comerțul de frontieră.

Articolul 2: tratament de națiune cea mai favorizată, potrivit legislației interne, la scutirea de taxe pentru mărfuri aduse temporar: mostre comerciale în cantități uzuale; bunuri de încercare și experiment; bunuri pentru expoziții, târguri și concursuri; unelte folosite la montajul instalațiilor; bunuri de prelucrat sau reparat și materialele necesare; containerele mărfurilor exportate sau importate. Articolul 3: același tratament pentru mărfurile în tranzit spre un terț.

Articolul 4(1): plățile se fac, potrivit reglementărilor valutare ale fiecărei părți, în yeni japonezi, în renminbi sau în alte monede convertibile recunoscute de ambele. Articolul 4(2): părțile salută ca aranjamentele de decontare dintre băncile interesate să funcționeze efectiv. Articolul 4(3): persoanele juridice (inclusiv organismele de comerț exterior) și persoanele fizice ale unei părți nu primesc, la plăți, transferuri și deplasări de fonduri, un tratament mai puțin favorabil decât cel acordat unor terți. Articolul 5: comerțul se face prin contracte încheiate, pe baza prețurilor rezonabile de pe piața internațională, între persoane japoneze autorizate de legea japoneză și organismele chineze de comerț exterior.

Articolul 6: părțile promovează activ schimbul de tehnologie industrială, tot pe egalitate și avantaj reciproc. Articolul 7: încurajează expozițiile legate de comerț și acordă, potrivit dreptului intern, sprijinul posibil. Articolul 8: litigiile din contractele comerciale se încearcă mai întâi prin consultări amiabile; dacă nu se rezolvă, pot merge la arbitraj potrivit clauzei din contract sau dintr-un acord separat; părțile încurajează folosirea organelor de arbitraj din cele două țări și se obligă să execute hotărârile în condițiile legii locului unde se cere executarea. Nu e un ghid de procedură arbitrală.

Articolul 9: se înființează o comisie mixtă din reprezentanți guvernamentali, care examinează aplicarea acordului și problemele comerciale (inclusiv perspectivele relațiilor comerciale) și, la nevoie, face recomandări guvernelor; se întrunește cel puțin o dată pe an, alternativ la Tokyo și la Beijing. Articolul 10(1): acordul intră în vigoare în a treizecea zi de la schimbul de notificări că procedurile interne necesare au fost împlinite; este valabil trei ani, apoi rămâne în vigoare până la denunțare. Articolul 10(2): oricare parte îl poate denunța, cu preaviz scris de trei luni, la expirarea primilor trei ani sau oricând după aceea. În registrul japonez: tratatul nr. 4 din Shōwa 49, publicat în Kanpō; data de la care a produs efecte este 22 iunie 1974.

Acordul e primul dintre instrumentele guvernamentale de lucru care au urmat normalizării din 1972 (aviație, navigație, pescuit, mărci). Semnatarii sunt cei doi miniștri de externe, nu premierii. Wikipedia în engleză atribuie tratativele lui Zhou Enlai și Tanaka Kakuei; textul oficial poartă semnăturile lui Ōhira și Ji.

Ambasada Japoniei la Beijing, deschisă după normalizarea din 1972. Wikimedia Commons, licență liberă.

Pentru context: Japan–China Trade Agreement (1974). Textul: 日中貿易協定（日本国と中華人民共和国との間の貿易に関する協定）.