La Alger, la 6 martie 1975, pe marginea summitului OPEC, șahul Iranului Mohammad Reza Pahlavi și vicepreședintele Irakului Saddam Hussein convin, prin medierea președintelui algerian Houari Boumédiène, asupra Joint Iranian-Iraqi Communiqué (Acordul de la Alger). Comunicatul e înregistrat ulterior în UNTS împreună cu Tratatul din 13 iunie 1975 privind frontiera de stat și relațiile de bună vecinătate (nr. 14903, vol. 1017).

În conformitate cu integritatea teritorială, inviolabilitatea frontierelor și neamestecul în treburile interne, părțile decid: (1) demarcarea definitivă a frontierelor terestre pe baza Protocolului de la Constantinopol din 1913 și a proceselor-verbale ale Comisiei de delimitare din 1914; (2) delimitarea frontierelor fluviale pe thalweg (linia mediană a canalului navigabil principal la cel mai jos nivel navigabil) pe Shatt al-Arab / Arvand Rud; (3) restabilirea securității și a încrederii pe întreaga frontieră comună, cu control strict împotriva infiltrărilor subversive din ambele părți.

Punctul 4 al comunicatului tratează aceste dispoziții ca elemente indivizibile ale unei soluții de ansamblu: încălcarea oricărei componente e incompatibilă cu spiritul Acordului de la Alger. Se constituie o comisie mixtă pentru aplicare; miniștrii de externe ai Iranului și Irakului, cu Algeria, urmează să detalieze pe teren.

La 17 martie 1975, Protocolul de la Teheran stabilește comitete tehnice; la 13 iunie 1975, la Bagdad, Abbas-Ali Khalatbary și Saadoun Hammadi semnează Tratatul cu protocoale privind frontiera fluvială, redemarcarea terestră și securitatea de frontieră, în prezența lui Abdelaziz Bouteflika. Demarcarea formală e consemnată la 26 decembrie 1975.

Iranul încetează sprijinul pentru rebeliunea kurdă din Irak; Irakul acceptă thalweg-ul pe Shatt al-Arab, renunțând la pretențiile bazate pe tratatul din 1937. La 17 septembrie 1980, Irakul denunță acordul; invazia din 22 septembrie 1980 declanșează războiul Iran–Irak. După 1988 și în special după 2003, delimitarea din 1975 rămâne de jure de referință (inclusiv prin Rezoluția Consiliului de Securitate 619).

Comunicatul comun din 6 martie 1975 de la Alger rămâne actul politic de bază al pachetului de frontieră Iran–Irak din 1975, dezvoltat în tratatul și protocoalele din iunie–decembrie același an.

Imagine: întâlnirea de la Alger, 1975; Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: 1975 Algiers Agreement. Textul tratatului: Joint Iranian-Iraqi Communiqué, Algiers, 6 March 1975 (UNTS 1017, I-14903).