Ofensiva croată Furtuna din august 1995, ofensiva armatei bosniace și operațiunea NATO Deliberate Force au redeschis dosarul. Contact Group a împins cele trei părți la masă. Anthony Lake a dus, între 10 și 14 august, un schelet de principii la Londra, Bonn, Paris și Sochi. Richard Holbrooke a preluat naveta; la Geneva și New York, pe 8 și 26 septembrie, s-au adoptat principiile de bază. Conferința de la Wright-Patterson, lângă Dayton, Ohio, a ținut de la 1 la 21 noiembrie. Au venit Slobodan Milošević, împuternicit și pentru sârbii bosniaci după înțelegerea din 29 august, Franjo Tuđman și Alija Izetbegović, cu ministrul Muhamed Šaćirbeg. Warren Christopher a prezidat; co-președinți au fost Carl Bildt și Igor Ivanov.

General Framework Agreement for Peace in Bosnia and Herzegovina a fost parafat acolo pe 21 noiembrie și semnat ceremonial la 14 decembrie 1995, la Paris. Părțile sunt Republica Bosnia și Herțegovina, Republica Croația și Republica Federală Iugoslavia. Au semnat Izetbegović, Tuđman și Milošević; au martor Felipe González, Jacques Chirac, Helmut Kohl, Viktor Cernomîrdin, John Major și Bill Clinton. Textele în bosniacă, croată, engleză și sârbă sunt egal autentice. Articolul 11 spune că acordul intră în vigoare la semnare. Articolul 10 recunoaște Bosnia și Iugoslavia ca state suverane, în granițele internaționale.

Articolul 1 trimite la Carta ONU, Actul final de la Helsinki și documentele OSCE: egalitate suverană, soluționarea pașnică a diferendelor, nicio acțiune împotriva integrității teritoriale a Bosniei. Articolul 2 îmbrățișează Anexa 1-A, aspectele militare, și Anexa 1-B, stabilizarea regională. Articolul 3 confirmă linia inter-entități din Anexa 2. Articolul 4 trece alegerile la OSCE, Anexa 3. Articolul 5 face din Anexa 4 Constituția. Articolele 6–8 acoperă arbitrajul, drepturile omului, refugiații, monumentele, corporațiile publice, implementarea civilă (Anexa 10, Înaltul reprezentant) și forța de poliție internațională (Anexa 11). Articolul 9 cere cooperarea cu anchetele de crime de război.

Statul rămâne unul, nu o confederație: două entități, Federația Bosnia și Herțegovina și Republika Srpska, cu președinție rotativă, bancă centrală și Curte Constituțională. Înainte de pace, sârbii bosniaci țineau circa 46% din teritoriu, bosniacii 28%, croații bosniaci 25%; după, Republika Srpska ajunge la 49% (48% fără Districtul Brčko). IFOR, condusă de NATO, a preluat UNPROFOR pe 20 decembrie. OHR a luat implementarea civilă; OSCE, alegerile din 1996. Acordul de la Washington din anul precedent rămâne cadrul intern al Federației.

Fotografia Biroului Fotografic al Casei Albe arată masa de la Paris. Exemplarul bosniac din 1995 a dispărut din arhiva președinției; Franța a trimis o copie certificată în 2009, iar originalul furat a fost găsit în 2017, la Pale.

Acordul a oprit războiul de trei ani și jumătate. A lăsat o constituție-anexă pe care Curtea Constituțională, în 1997, a refuzat să o judece separat de restul instrumentului: Anexa 4 este Constituția, nu un text de pus în conflict cu ea.

Surse: Dayton Agreement; Office of the High Representative, The General Framework Agreement for Peace in Bosnia and Herzegovina.