Al doilea război civil sudanez a ținut din 1983. Intergovernmental Authority on Development a ținut masa, cu o troică donatoare: Statele Unite, Regatul Unit și Norvegia. Machakos Protocol, 20 iulie 2002, a fixat principiile de guvernare. Au urmat Agreement on Security Arrangements, 25 septembrie 2003; Agreement on Wealth Sharing, 7 ianuarie 2004; protocoalele de power-sharing, Abyei, Kordofanul de Sud și Nilul Albastru, 26 mai 2004; Permanent Ceasefire, 30 octombrie 2004; Implementation Modalities, 31 decembrie 2004. Toate, la Naivasha, în Kenya, în afară de Machakos.

Comprehensive Peace Agreement a fost semnat la 9 ianuarie 2005, tot la Naivasha, de Sudan People's Liberation Movement și de guvernul Sudanului. Sudul primea autonomie șase ani, apoi un referendum de secesiune. Veniturile din zăcămintele de petrol se împărțeau egal. Posturile, 70 la 30 la administrația centrală, în favoarea Khartoumului; 55 la 45 în Abyei, Nilul Albastru și Munții Nuba. Legea islamică rămânea în nord; în sud, adunarea aleasă decidea. Dacă referendumul alegea unitatea, forțele se contopeau într-un corp de 39.000, Joint Integrated Units. Consiliul de Eliberare Națională al SPLM a ratificat pe 24 ianuarie; Adunarea Națională, până pe 29.

UNMIS a fost înființată pe 24 martie 2005; observatorii au ajuns pe 28 aprilie. Comisia politică a încetării focului a fost înființată pe 30 august. Președinția tripartită a depus jurământul pe 9 iulie: Omar al-Bashir președinte, John Garang prim-vicepreședinte, Ali Osman Taha vicepreședinte. Garang a murit într-un elicopter, pe 30 iulie; locul l-a luat Salva Kiir. Constituția interimară a intrat în vigoare tot pe 9 iulie. Legislativul s-a întrunit pe 31 august: NCP 234 locuri din 450, SPLM 126.

Pe 11 octombrie 2007, SPLM a ieșit din guvernul de unitate națională: Khartoum nu retrăsese peste 15.000 de soldați de pe zăcămintele din sud și nu aplicase protocolul Abyei. S-a întors pe 13 decembrie, cu rotație simbolică Juba–Khartoum la trei luni. Trupele nordice au părăsit sudul pe 8 ianuarie 2008. Referendumul, 9–15 ianuarie 2011, a dat 98,83% pentru independență. Republica Sudanul de Sud a apărut pe 9 iulie 2011. Consultările din Kordofanul de Sud s-au oprit; referendumul din Abyei a fost amânat sine die.

Fotografia, în domeniul public, îl arată pe Garang, liderul SPLM care a semnat și a jurat ca prim-vicepreședinte.

Acordul a oprit războiul dintre nord și sud. Darfurul, pe care diplomația îl urmărea în paralel, a rămas în afara textului.

Surse: Comprehensive Peace Agreement; Peace Accords Matrix, University of Notre Dame, Sudan Comprehensive Peace Agreement.