Pe 10 decembrie 1947, în orașul Panama, a fost semnat Acordul privind siturile de apărare dintre Statele Unite și Republica Panama. Plenipotențiari: Frank T. Hines, ambasador extraordinar și plenipotențiar al Statelor Unite, și Francisco A. Filós, ministru interimar al Relațiilor Externe. Texte autentice, cu aceeași forță: engleză și spaniolă, în dublu exemplar, cu sigilii. Preambulul invocă experiența celui de-al Doilea Război Mondial și Tratatul general semnat la Washington pe 2 martie 1936: un număr limitat de situri, temporar, pe teritoriul aflat sub jurisdicția Panama. Nu este Acordul din 18 mai 1942 privind 134 de zone și nu sunt tratatele Torrijos–Carter din 1977.

Articolul I: siturile se supun condițiilor din articolele următoare. Articolul II: Republica desemnează, în anexa integrantă, zonele și durata fiecăreia, pentru apărarea Canalului și a Republicii. Articolul III: comisie mixtă — comandantul local al forțelor armate americane sau un locțiitor, și ministrul de Guvernământ și Justiție; consultare asupra folosirii siturilor; treburile militare și comanda rămân exclusive ale autorităților militare americane; recomandările se adoptă prin schimb de note.

Articolul IV: Panama acordă puterile necesare ca Statele Unite să-și asume răspunderea militară, tehnică și economică deplină; drepturi în situri și în spațiul aerian de deasupra; pot fi folosiți contractori. Articolul V: Panama își păstrează suveranitatea și jurisdicția civilă și penală; Statele Unite au jurisdicție exclusivă asupra infracțiunilor comise în situri de personalul civil sau militar angajat și de familiile lor; pot aresta, judeca și pedepsi persoane care atacă securitatea sitului, cu predarea cetățenilor panamezi către autoritățile republicii; accesul autorităților naționale, cu dreptul de a exclude alte persoane.

Articolul VI: despăgubire anuală, până la 1 februarie, de 17.250 balboa pentru terenurile din anul calendaristic precedent, redusă proporțional la perioade mai scurte; exceptate: parcela Río Hato (anexa nr. 1), 10.750 balboa pe an, și întreaga insulă San José (anexa nr. 2), 15.000 balboa. Panama suportă exproprierile și despăgubirile pentru instalații și culturi. Plăți în balboa, astfel cum au fost definiți în schimbul de note din 2 martie 1936, sau echivalent în dolari. Articolul VII: când un sit nu mai este necesar, folosirea încetează la o dată fixată de Statele Unite, cu preaviz de cel puțin 90 de zile; clădirile construite de SUA pot fi demontate înainte de predare; îmbunătățirile rămase trec în proprietatea Republicii, fără despăgubire.

Articolul VIII: caracter temporar; evacuarea, cel târziu la expirarea duratei din anexă, sau mai devreme dacă ambele guverne consideră că au încetat cauzele. Articolul IX: aeronavele de stat panameze pot ateriza pe bazele din situri, după regulile comisiei; aeronave civile și ale altor state, doar în urgență sau în scopuri strict militare; Panama nu permite obstacole periculoase pentru aerodromuri. Articolul X: întreținerea drumurilor folosite de forțele americane; SUA pot repara de urgență, cu înștiințare; contribuție anuală de 137.500 balboa, prima până la ultima zi din februarie 1948 pentru anul 1947; drept de tranzit gratuit; drumurile publice care traversează siturile rămân libere sau se mută după comisie.

Articolul XI: linii telegrafice, telefonice și cabluri existente; folosire comună, pe cât permit cerințele militare. Articolul XII: instalații radio în situri și, după regulile comisiei, în teritoriul și apele sub jurisdicția Republicii. Articolul XIII: scutire de taxe pentru personalul, contractorii exclusivi, familiile și bunurile destinate bazelor; SUA împiedică vânzarea către persoane fără drept și cooperează împotriva contrabandei. Articolul XIV: denunțare de comun acord înainte de expirarea duratelor din anexă. Articolul XV: intră în vigoare în ziua în care fiecare guvern notifică în scris aprobarea, sau, dacă notificările sunt în zile diferite, la data celei de-a doua.

Anexa, parte integrantă, descrie treisprezece situri pe hărțile Armatei SUA: Río Hato, Coclé, 7.688,28 hectare, zece ani, reînnoibil pentru încă zece ani, la opțiunea Statelor Unite; celelalte douăsprezece, câte cinci ani — insula San José, Taboga, Taboguilla, Salud, Isla del Rey, Jaqué, Pocrí, Cape Mala, Punta San Blas, Isla Grande, Victoria și Las Margaritas. Memorandum semnat tot la Panama, de aceiași plenipotențiari. Nu este Zona Canalului de zece mile și nu este ratificarea ulterioară, care nu a avut loc.

Imagine: Palatul Bolívar, Panama; Ssaucedoc, 12 septembrie 2016; CC BY-SA 4.0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Filos-Hines Agreement. Textul tratatului: Acordul privind siturile de apărare dintre Statele Unite și Panama, 10 decembrie 1947.