Acordul dintre guvernul Statelor Unite ale Americii și guvernul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste privind prevenirea incidentelor pe și deasupra mării libere a fost semnat la Moscova, pe 25 mai 1972, de secretarul Marinei John W. Warner și de comandantul-șef al Marinei sovietice Serghei Gorshkov, în dublu exemplar, textele englez și rus fiind egal autentice. Nu e Tratatul ABM și nici acordul interimar SALT, semnate la același summit a doua zi. Tratativele începuseră la Moscova în octombrie 1971 și continuaseră la Washington în mai.

Preambulul urmărește siguranța navigației navelor forțelor armate ale părților pe marea liberă și a zborului aeronavelor lor militare deasupra mării libere, potrivit principiilor și regulilor dreptului internațional. Articolul I definește, la nivel de cadru, nava de război, auxiliarul naval, aeronava militară și formația. Articolul II: părțile instruiesc comandanții să respecte litera și spiritul Regulamentului internațional pentru prevenirea abordajelor pe mare; libertatea operațiunilor pe marea liberă se întemeiază pe dreptul recunoscut, inclusiv Convenția de la Geneva din 1958 asupra mării libere.

Articolele III–V impun, ca principiu, distanță sigură între nave care operează în proximitate, neîmpiedicarea formațiilor, evitarea manevrelor în zone cu scheme de separare a traficului, distanță a navelor de supraveghere, semnale recunoscute, interdicția simulării de atacuri și a iluminării pasarelei de navigație, semnalarea exercițiilor cu submarine și prudența aeronavelor. Nu transcriem un regulament de manevră, de semnalizare sau de abordaj ca manual.

Articolul VI: notificarea, de regulă cu trei până la cinci zile înainte, a acțiunilor pe marea liberă care prezintă pericol pentru navigație sau zbor, prin sistemul stabilit de avertismente pentru navigatori, și o folosire sporită a semnalelor informative; semnale suplimentare pot fi încercate și supuse IMCO. Articolul VII: schimb de informații despre coliziuni și incidente, prin atașații navali de la Washington și Moscova. Articolul X înființează un comitet care examinează măsuri concrete, inclusiv fezabilitatea unor distanțe fixe, și prezintă recomandări consultărilor din articolul IX.

Articolul VIII: intră în vigoare la data semnării, pe trei ani, cu reînnoire automată pe perioade succesive de trei ani; denunțare cu preaviz scris de șase luni. Articolul IX: o întâlnire de bilanț în termen de un an, apoi consultări anuale sau mai dese, după cum decid părțile. Un protocol din 1973 a extins unele reguli la navele ne-militare; nu e acest acord. Nu transcriem proceduri de luptă, de urmărire sau de semnal tactic.

Coperta: Marele Palat al Kremlinului, locul summitului de la Moscova; nu pretindem masa semnării acestui acord. Wikimedia Commons, licență liberă.

Surse consultate: U.S.–Soviet Incidents at Sea agreement; Agreement on the prevention of incidents on and over the high seas (UNTS 12214).