Israel a invadat Libanul în iunie 1982, ca să îndepărteze OEP de granița de nord, și a asediat Beirutul. Președintele ales Bachir Gemayel a fost asasinat; fratele său, Amin, a preluat palatul. Negocierile, cu mediere americană, au durat aproape cinci luni. George Shultz a venit în zonă la sfârșitul lui aprilie. Instrumentul — nu un tratat de pace formal — s-a semnat la 17 mai 1983, în două ceremonii: textele arab și francez la Khalde, lângă Beirut; ebraicul și englezul la Kiryat Shmona. Pentru Liban: Antoine Fattal. Pentru Israel: David Kimche, director general al MAE. Martor: Morris Draper, pentru Statele Unite. Engleza și franceza, egal autentice la divergență.

Articolul 1: părțile respectă suveranitatea, independența politică și integritatea teritorială; granița internațională existentă, inviolabilă; starea de război, începută în 1948, e declarată încheiată; Israelul se angajează să-și retragă forțele, după anexă. Articolul 4: teritoriul niciuneia nu e bază pentru acte ostile sau teroriste împotriva celeilalte; înțelegerile care permiteau prezența unor elemente ostile, nule. Articolul 5: fără propagandă ostilă.

Anexa a creat o „regiune de securitate” în sudul Libanului, până la linia A de pe hartă. Doar Armata libaneză, poliția, forțele interne și ANSAR, plus două brigăzi, cu armele din apendice. Unitățile locale urmau integrate în armată. Retragerea israeliană: între 8 și 12 săptămâni de la intrarea în vigoare, „în concordanță cu obiectivul Libanului ca toate forțele externe să se retragă”. Articolul 8: comisie mixtă de legătură, cu SUA participant; birouri de legătură; în șase luni după retragere, negocieri pentru bunuri și persoane.

Intrarea în vigoare cerea schimbul ratificărilor. Siria a refuzat să-și miște trupele; fără retragere siriană, anexa nu se putea aplica. Opoziția musulmană libaneză și ligile arabe au numit textul capitulare impusă. Pe 6 februarie 1984, guvernul confesional s-a prăbușit în războiul civil din Beirut. Cabinetul a anulat acordul pe 5 martie 1984. Parlamentul, 49 de deputați prezenți, l-a revocat unanim pe 21 mai 1987, sub Hussein el-Husseini, împreună cu Acordul de la Cairo din 1969.

Nu e armistițiul general din 1949 și nu e Camp David. Israelul a rămas în sud până în 2000. Coperta e Amin Gemayel lângă Reagan, la Casa Albă; Fattal pe Commons e prea mic, iar scanul tratatului nu trece de 1600 de pixeli.

Surse: May 17 Agreement; Agreement between the Government of the State of Israel and the Government of the Republic of Lebanon.