La 1 aprilie 1905, Imperiul Japoniei și Imperiul Coreean semnează Japan–Korea Agreement of April 1905 (Acordul nipono–coreean privind serviciile de comunicații / 한일통신기관협정서). Plenipotențiari: Hayashi Gonsuke (Japonia) și Yi Ha-yeong (Coreea). Textul e publicat în Colecția Carnegie de tratate coreene.

Articolul I transferă Japoniei controlul și administrarea poștei, telegrafului și telefonului din Coreea (cu excepția telefonului Casei Imperiale). Articolul II predă terenuri, clădiri și echipamente; inventarul e făcut în comun.

Articolul III permite Japoniei să confisque terenuri de stat fără compensație și proprietăți private cu despăgubire, pentru extinderea rețelei. Japonia suportă cheltuielile, notifică situația financiară și angajează pe cât posibil funcționari coreeni; materialele sunt scutite de taxe.

Japonia exercită în numele Coreei drepturile și obligațiile din aranjamentele anterioare cu puteri străine privind comunicațiile. Profiturile excedentare urmau să fie împărțite Coreei; controlul putea reveni Seulului când finanțele coreene ar fi permis.

Acordul e parte din șirul de instrumente forțate din 1904–1905 (Protocolul din februarie 1904, Acordul din august 1904, apoi Eulsa din noiembrie). Gojong încearcă să le invalideze diplomatic; Tratatul de relații de bază Japonia–Coreea din 1965 le declară „deja nule”.

Acordul nipono–coreean din 1 aprilie 1905 rămâne pasul care a trecut infrastructura de comunicații a Coreei sub administrație japoneză, înaintea protectoratului din noiembrie.

Imagine: Seul / Deoksugung; Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Japan–Korea Agreement of April 1905. Textul tratatului: Korea, Treaties and Agreements (Carnegie Endowment / Scott).