La 2 noiembrie 1917, la Department of State, Washington, secretarul de stat Robert Lansing și viscountul Ishii Kikujirō, ambasador extraordinar al Japoniei în misiune specială, au efectuat un acord prin schimb de note privind interesele reciproce legate de Republica Chineză. Lansing a consemnat înțelegerea din conversațiile recente; Ishii a confirmat-o, cu autorizarea guvernului său, în aceiași termeni. În aceeași dimineață au semnat, în duplicat, un protocol confidențial. Nu e un tratat multilateral și nu e Acordul Root–Takahira din 1908. China nu e parte.

Notele recunosc că vecinătatea teritorială creează relații speciale între state; în consecință, guvernul Statelor Unite recunoaște că Japonia are interese speciale în China, îndeosebi în partea de care posesiunile sale sunt contigue. Suveranitatea teritorială a Chinei rămâne neștirbită. Washingtonul își pune încrederea în asigurările repetate ale guvernului imperial japonez că, deși poziția geografică dă astfel de interese, nu dorește să discrimineze comerțul altor națiuni și nici să ignore drepturile comerciale deja acordate de China prin tratate cu alte puteri.

Ambele guverne neagă orice intenție de a încălca independența sau integritatea teritorială a Chinei și declară că aderă la principiul așa-numitei „uși deschise” sau al șanselor egale pentru comerț și industrie în China. Se opun dobândirii, de către orice guvern, a unor drepturi sau privilegii speciale care ar afecta independența ori integritatea Chinei sau ar refuza cetățenilor oricărei țări deplina bucurie a șanselor egale. Textul e o anunțare publică a dorințelor și intențiilor, ca să tacă rapoartele răuvoitoare.

Protocolul confidențial consemnează că s-a discutat includerea, în declarația publică, a clauzei că cele două guverne „nu vor profita de condițiile prezente pentru a căuta drepturi sau privilegii speciale în China care ar scurta drepturile supușilor sau cetățenilor altor state prietene”. Clauza a fost scoasă din declarație ca superfluă în relațiile celor două și predispusă să creeze o impresie greșită în public. Principiul enunțat în clauza suprimată a rămas totuși, după înțelegerea lor, în acord deplin cu politica declarată. Protocolul nu e nota publică.

Publicarea notelor a fost amânată de comun acord: Statele Unite după-amiaza de 6 noiembrie, Japonia dimineața de 7 noiembrie, ca să coincidă. Colecția americană le numerotează Treaty Series No. 630. Nu e Tratatul celor Nouă Puteri din 6 februarie 1922. Prin schimb de note la Washington, la 14 aprilie 1923, cele două guverne au considerat corespondența din 1917 anulată și fără forță ulterioară, în lumina înțelegerilor Conferinței de la Washington.

Notele nu menționează Manciuria pe nume; formula e „partea de care posesiunile sale sunt contigue”. Nu e textul celor Douăzeci și una de cereri din 1915. Obiecțiile chineze nu fac parte din instrumentul zilei.

Viscount Ishii Kikujirō și Robert Lansing, Washington. Wikimedia Commons, domeniu public. Nu e sala confirmată a schimbului de note.

Pentru context: Lansing–Ishii Agreement. Textul: FRUS 1917, Lansing to Ishii.