La 15 noiembrie 1946, la Cirebon, delegațiile Țărilor de Jos și ale Republicii Indonezia au parafat proiectul de acord de la Linggadjati. Negocierile avuseseră loc la stațiunea de deal Linggadjati, lângă Cirebon, în Java de Vest. Olandeză și indoneziană, egal autentice. Semnătura formală a urmat la Batavia (Jakarta) pe 25 martie 1947. Nu e Acordul de la Renville din 1948 și nu e Conferința de la Haga din 1949.

Preambulul: dorința de a asigura bunele relații între popoarele Țărilor de Jos și Indoneziei în forme noi de cooperare voluntară. Textul va fi supus cât mai curând aprobării reprezentanțelor. Articolul 1: guvernul neerlandez recunoaște guvernul Republicii ca exercitând de facto autoritatea asupra Java, Madura și Sumatra. Teritoriile ocupate de trupe aliate sau neerlandeze vor fi încorporate treptat, prin cooperare, în zona republicană, până la termenul din articolul 12. Formularea celui de-al doilea alineat a fost fixată tot atunci, la Batavia.

Articolul 2: cooperare la înființarea grabnică a unui stat suveran, democratic, federativ, numit Statele Unite ale Indoneziei. Articolul 3: întregul teritoriu al Indiilor Olandeze, cu posibilitatea ca populația unui ținut, pe cale democratică, să aleagă o relație specială cu aceste state și cu Regatul. Articolul 4: state componente — Republica, Borneo și Marele Est; populația poate cere alt loc în federație; o reglementare specială pentru capitală. Articolul 5: constituție de o adunare constituantă, cu reprezentanți desemnați democratic.

Articolele 6–8: Uniunea Neerlando-Indoneziană, prin care Regatul (Țările de Jos, Indiile Olandeze, Surinam și Curaçao) se transformă în Uniune: de o parte Regatul (Țările de Jos, Surinam, Curaçao), de cealaltă Statele Unite ale Indoneziei. Organe proprii pentru relații externe, apărare, finanțe unde e necesar, economie și cultură. În fruntea Uniunii, Regele Țărilor de Jos; deciziile se iau în numele Regelui. Articolele 9–11: înalți comisari; statut cu drepturi reciproce, cetățenie, dezlegarea impasurilor, asistență până la organe proprii, drepturi fundamentale din Carta ONU; statutul e conceput de o conferință și intră în vigoare după aprobarea reprezentanțelor.

Articolul 12: părțile vor urmări ca Statele Unite ale Indoneziei și Uniunea să fie înființate înainte de 1 ianuarie 1949. Articolul 13: după Uniune, Țările de Jos vor face demersuri pentru admiterea federației în ONU. Articolul 14: Republica recunoaște revendicările neindonezienilor de restabilire în drepturi și de restituire a bunurilor pe teritoriul ei de facto; o comisie mixtă. Articolul 16: imediat după încheiere, reducerea efectivelor de ambele părți și cooperare militară. Articolul 17: câte o delegație și un secretariat comun; litigiile nerezolvate prin consultare, arbitraj, cu președinte de altă naționalitate numit de comun acord sau de președintele Curții Internaționale de Justiție, cu vot decisiv. Nu relatăm aici operațiunile militare din 1947.

Participanți la conferința de la Linggadjati, printre care Sukarno, Schermerhorn, Lord Killearn și Hatta. Fotografie de epocă, nu sala confirmată a parafării de la Cirebon. Wikimedia Commons, CC0.

Pentru context: Linggadjati Agreement. Textul: Tekst der op 15 november 1946 geparafeerde ontwerp-overeenkomst van Linggadjati.