Pe 18 decembrie 1979, la sediul Organizației Națiunilor Unite din New York, este deschis semnării Acordul care reglementează activitățile statelor pe Lună și pe alte corpuri cerești. Adunarea Generală îl anexase rezoluției 34/68, adoptată pe 5 decembrie. Acordul are douăzeci și unu de articole. Textele autentice sunt araba, chineza, engleza, franceza, rusa și spaniola. Depozitarul este secretarul general.

Articolul 1 aplică dispozițiile și celorlalte corpuri cerești din sistemul solar, în afara Pământului, și include orbitele și traiectoriile către Lună sau în jurul ei; materialele extraterestre ajunse pe Pământ pe cale naturală sunt exceptate. Articolul 2 cere ca toate activitățile pe Lună să se desfășoare conform dreptului internațional, în special Cartei ONU. Articolul 3 rezervă Luna exclusiv scopurilor pașnice: interzice amenințarea sau folosirea forței, plasarea de arme nucleare sau de alte arme de distrugere în masă pe orbită în jurul Lunii ori pe Lună, bazele militare, încercarea de arme și manevrele militare; personalul militar pentru cercetare științifică sau alte scopuri pașnice nu este interzis.

Articolul 4 proclamă că explorarea și folosirea Lunii sunt apanajul întregii omeniri și se desfășoară în interesul tuturor țărilor. Articolul 5 cere informarea secretarului general, a publicului și a comunității științifice despre misiuni, inclusiv, pentru misiuni de peste șaizeci de zile, rapoarte la treizeci de zile, precum și despre fenomene care ar pune în pericol viața și despre indicii de viață organică. Articolul 6 garantează libertatea cercetării științifice, dreptul de a colecta probe minerale, rămase la dispoziția statului care le-a cules, și folosirea substanțelor lunare în cantități potrivite pentru sprijinul misiunii. Articolul 7 cere măsuri împotriva dezechilibrului mediului lunar și împotriva contaminării Pământului; zonele de interes științific deosebit pot fi desemnate rezervații științifice internaționale.

Articolul 8 permite activități oriunde pe suprafață sau sub ea, inclusiv aterizarea și lansarea obiectelor spațiale, fără a perturba activitățile altor părți. Articolul 9 permite stații cu echipaj sau fără, pe suprafața strict necesară, cu informare imediată a secretarului general și apoi anual, fără a împiedica accesul liber al celorlalte părți. Articolul 10 cere măsuri practice pentru viața și sănătatea persoanelor de pe Lună, asimilate astronauților, și adăpost în instalații pentru persoanele în pericol.

Articolul 11 proclamă Luna și resursele ei naturale patrimoniul comun al omenirii. Luna nu este supusă însușirii naționale. Nici suprafața, nici subsolul, nici resursele aflate pe loc nu devin proprietatea unui stat, a unei organizații sau a unei persoane; plasarea de personal sau de instalații nu creează un drept de proprietate. Părțile se angajează să instituie un regim internațional pentru exploatarea resurselor atunci când aceasta este pe cale să devină fezabilă, cu dezvoltare ordonată, gestiune rațională, lărgirea posibilităților de folosire și o împărțire echitabilă a beneficiilor, ținând seama de țările în curs de dezvoltare și de eforturile celor care au contribuit la explorare. Articolul 12 păstrează jurisdicția și controlul asupra personalului, vehiculelor și instalațiilor, a căror proprietate nu este afectată de prezența pe Lună.

Articolul 14 prevede că părțile poartă răspunderea internațională pentru activitățile naționale, inclusiv ale entităților neguvernamentale, care acționează doar sub autoritatea și supravegherea continuă a statului. Articolul 15 deschide vehiculele, instalațiile și stațiile vizitelor celorlalte părți, cu preaviz rezonabil, și prevede consultări, apoi alte mijloace pașnice, inclusiv asistența secretarului general. Articolul 18 prevede reexaminarea la zece ani de la intrarea în vigoare, sau o conferință după cinci ani la cererea unei treimi, cu acordul majorității. Articolul 19 deschide acordul semnării tuturor statelor la sediul ONU din New York; acordul intră în vigoare în a treizecea zi după depunerea celui de-al cincilea instrument de ratificare. Aceste condiții s-au împlinit ulterior; acordul a intrat în vigoare pe 11 iulie 1984. Articolul 20 permite retragerea, care capătă efect la un an de la primirea notificării.

Nu este Tratatul din 1967 privind principiile care guvernează activitățile statelor în explorarea și folosirea spațiului extraatmosferic. Nu este Convenția privind luarea de ostatici, adoptată tot la New York în aceeași zi.

Imagine: Luna plină; Gregory H. Revera, 22 octombrie 2010; CC BY-SA 3.0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Moon Treaty. Textul tratatului: Acordul care reglementează activitățile statelor pe Lună și pe alte corpuri cerești, New York, 18 decembrie 1979.