La sediul Organizației Națiunilor Unite din New York, la 22 decembrie 1988, Republica Populară Angola, Republica Cuba și Republica Africa de Sud semnează Acordul dintre cele trei state, cunoscut ca Acordul tripartit. Textul, semnat de miniștrii de externe Afonso Van Dunem M'Binda, Isidoro Malmierca Peoli și Roelof F. Botha, are opt articole, în trei exemplare, în portugheză, spaniolă și engleză, fiecare dintre aceste limbi având aceeași forță autentică.

Părțile țin seama de Principiile pentru o reglementare pașnică în sud-vestul Africii, aprobate de ele la 20 iulie 1988, de acceptarea punerii în aplicare a rezoluției 435 (1978) a Consiliului de Securitate, de încheierea acordului bilateral dintre Angola și Cuba privind redislocarea spre nord și retragerea eșalonată și totală a trupelor cubaneze de pe teritoriul angolez și de rolul Consiliului de Securitate. Ele afirmă suveranitatea, egalitatea suverană și independența tuturor statelor din sud-vestul Africii, principiul neamestecului în treburile interne, abținerea de la amenințarea cu forța sau de la folosirea forței împotriva integrității teritoriale sau a independenței politice a statelor, dreptul popoarelor din regiune la autodeterminare, independență și egalitate de drepturi, precum și aprecierea pentru rolul de mediator al Guvernului Statelor Unite.

Articolul 1 prevede că Părțile cer imediat Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite să solicite Consiliului de Securitate autorizarea de a începe punerea în aplicare a rezoluției 435 (1978) la 1 aprilie 1989. Articolul 2 cere ca toate forțele militare ale Republicii Africa de Sud să părăsească Namibia în conformitate cu aceeași rezoluție.

Articolul 3, tot în conformitate cu rezoluția 435 (1978), obligă Africa de Sud și Angola să coopereze cu Secretarul General pentru a asigura independența Namibiei prin alegeri libere și corecte și să se abțină de la orice acțiune care ar putea împiedica executarea rezoluției. Părțile respectă integritatea teritorială și inviolabilitatea frontierelor Namibiei și se asigură că teritoriile lor nu sunt folosite de vreun stat, organizație sau persoană în legătură cu acte de război, agresiune sau violență împotriva integrității teritoriale sau a inviolabilității frontierelor Namibiei, ori cu orice altă acțiune care ar putea împiedica executarea rezoluției.

Articolul 4 cere Angolei și Cubei să pună în aplicare acordul bilateral, semnat în aceeași zi, privind redislocarea spre nord și retragerea eșalonată și totală a trupelor cubaneze de pe teritoriul Republicii Populare Angola, precum și aranjamentele convenite cu Consiliul de Securitate pentru verificarea la fața locului a acestei retrageri.

Articolul 5, în conformitate cu obligațiile din Carta Organizației Națiunilor Unite, cere Părților să se abțină de la amenințarea cu forța sau de la folosirea forței și să se asigure că teritoriile lor nu sunt folosite, de vreun stat, organizație sau persoană, în legătură cu acte de război, agresiune sau violență împotriva integrității teritoriale, a inviolabilității frontierelor sau a independenței vreunui stat din sud-vestul Africii. Articolul 6 cere respectarea principiului neamestecului în treburile interne ale statelor din această regiune.

Articolul 7 obligă Părțile să-și îndeplinească cu bună-credință toate obligațiile din acord și să soluționeze prin negociere, într-un spirit de cooperare, orice diferend privind interpretarea sau aplicarea lui. Articolul 8 prevede că acordul intră în vigoare la semnare. Textul nu este Protocolul de la Brazzaville din 13 decembrie 1988 și nici, ca instrument de sine stătător, acordul bilateral Angola-Cuba privind retragerea trupelor cubaneze.

Imagine: sala Consiliului de Securitate, sediul ONU, New York; Jdforrester, 6 septembrie 2024; CC BY 4.0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Tripartite Accord (1988). Textul tratatului: Acordul dintre Angola, Cuba și Africa de Sud, New York, 22 decembrie 1988.