După eșecul puciului din august 1991, tratatul de la Novo-Ogaryovo pentru o Uniune a Statelor Suverane rămânea fără Ucraina. Referendumul din 1 decembrie a arătat că Kievul iese. Pe 30 noiembrie, Boris Elțîn i-a spus lui George H. W. Bush că nu își închipuie o uniune fără Ucraina și că raportul cu Kievul cântărește mai greu decât cel cu republicile asiatice. Legea sovietică din 3 aprilie 1990 despre secesiune nu a fost folosită. Cei trei s-au sprijinit pe Tratatul de creare a URSS din 1922 și pe Convenția de la Viena din 1969: Transcaucazia, al patrulea semnatar din 1922, nu mai exista din 1936.

Agreement on the creation of the Commonwealth of Independent States a fost semnat la 8 decembrie 1991, la dacea de stat de lângă Viskuli, în Pădurea Belovezhskaya, Belarus, de jure la Minsk. Pentru Belarus au semnat președintele Parlamentului Stanislav Șușkevici și premierul Veaceslav Kebici; pentru RSFSR, președintele Boris Elțîn și primul-vicepremier Ghenadi Burbulis; pentru Ucraina, președintele Leonid Kravciuk și premierul Vitold Fokin. Depozitarul este Belarus. Textele în belarusă, rusă și ucraineană sunt egal autentice. Imediat după semnare, Elțîn l-a sunat pe Bush și i-a citit articolul 6.

Preambulul spune că „URSS, ca subiect de drept internațional și realitate geopolitică, își încetează existența”. Articolul 1 constituie Commonwealth of Independent States. Articolul 2 garantează drepturi egale cetățenilor, indiferent de naționalitate, și acelorași drepturi cetățenilor celorlalte părți. Articolul 3 pune minoritățile sub protecție. Articolul 5 recunoaște integritatea teritorială și granițele existente în Commonwealth, cu libertate de mișcare. Articolul 6 păstrează un spațiu militar-strategic comun, sub comandă unificată, inclusiv controlul asupra armelor nucleare, și respectă aspirația la statut de zonă fără nucleare.

Articolul 7 trece la instituțiile comune coordonarea politicii externe, spațiul economic, vama, transportul, mediul, migrația și crima organizată. Articolul 8 recunoaște caracterul planetar al dezastrului de la Cernobîl. Articolul 11 interzice, de la semnare, aplicarea normelor unor terțe state, inclusiv ale fostei URSS. Articolul 12 garantează îndeplinirea obligațiilor internaționale din tratatele sovietice. Articolul 13 deschide acordul republicilor fostei uniuni. Articolul 14 fixează sediul organelor de coordonare la Minsk și oprește activitatea organelor URSS pe teritoriul membrilor. Suspendarea cere un an de preaviz.

Rada de la Kiev și Sovietul Suprem al Belarusului au ratificat pe 10 decembrie; Sovietul Suprem al RSFSR, pe 12 decembrie, a denunțat totodată tratatul din 1922 și a rechemat deputații ruși din Sovietul Suprem al URSS. Gorbaciov a contestat că soarta statului multințional ar putea fi hotărâtă de trei lideri. Pe 21 decembrie, la Alma-Ata, unsprezece din cele douăsprezece republici rămase — fără Georgia — au semnat protocolul care repetă sfârșitul URSS. Gorbaciov a demisionat pe 25 decembrie; a doua zi, Sovietul Republicilor a votat dizolvarea. Rusia a preluat locul URSS la ONU, inclusiv în Consiliul de Securitate.

Fotografia agenției RIA Novosti, semnată Iu. Ivanov, arată masa de la Viskuli. Originalul depus la Arhiva de Stat a Federației Ruse a fost declarat dispărut de Ministerul de Externe belarus, în 2013, când Șușkevici l-a cerut pentru memorii.

Surse: Belovezha Accords; Comitetul Executiv al CSI, Agreement on the establishment of the Commonwealth of Independent States (Minsk, 8 December 1991).