La 17 septembrie 1978, în East Room a Casei Albe, Anwar al-Sadat și Menachem Begin au semnat cele două cadre Camp David, cu Jimmy Carter martor. Negocierile avuseseră loc la Camp David, Maryland, între 5 și aceeași zi. Textul autentic e engleza. Primul cadru e A Framework for Peace in the Middle East; al doilea, Framework for the Conclusion of a Peace Treaty between Egypt and Israel. Nu sunt tratatul de pace din 26 martie 1979.

Cadrul pentru Orientul Mijlociu pornește de la rezoluțiile Consiliului de Securitate 242 și 338, în toate părțile lor, și invită celelalte părți ale conflictului arabo-israelian să adere. Egiptul, Israelul, Iordania și reprezentanții poporului palestinian urmează să negocieze problema palestiniană în toate aspectele ei. Ierusalimul nu e menționat.

Pentru Cisiordania și Gaza, aranjamente tranzitorii de cel mult cinci ani: guvernământul militar israelian și administrația civilă se retrag de îndată ce o autoritate autoguvernată, aleasă liber, le înlocuiește. Forțele israeliene rămase se redistribuie în locații de securitate specificate. O poliție locală puternică; patrule comune israeliene și iordaniene. Perioada de cinci ani începe la inaugurarea autorității. Cel târziu în al treilea an se deschid negocieri despre statutul final, pe 242, recunoscând „the legitimate right of the Palestinian peoples and their just requirements”.

Al doilea cadru cere un tratat de pace în trei luni, sub pavilion ONU, cu punere în aplicare, dacă nu se convine altfel, între doi și trei ani de la semnare. Egiptul își exercită suveranitatea până la frontiera recunoscută cu Palestina Mandatului. Forțele israeliene se retrag din Sinai; aerodromurile de lângă al-Arish, Rafah, Ras en-Naqb și Sharm el-Sheikh rămân civile. Navele israeliene au pasaj liber pe Canalul Suez, după Convenția de la Constantinopol din 1888; strâmtoarea Tiran și Golful Aqaba sunt căi internaționale.

Staționarea e plafonată: cel mult o divizie egipteană la circa 50 km est de Canal; numai forțe ONU și poliție civilă într-o bandă de 20–40 km vest de frontieră; Israelul, cel mult patru batalioane de infanterie pe 3 km. Forțele ONU de la Sharm el-Sheikh nu se retrag fără vot unanim al celor cinci membri permanenți. Retragerea interimară, între trei și nouă luni după tratat, mută trupele israeliene la est de o linie El-Arish–Ras Muhammad. Apoi relații normale: recunoaștere, diplomație, sfârșitul boicoturilor.

Nu e pacea de la 26 martie 1979, nu tratatul cu Iordania din 1994, nu Acordurile Abraham și nu conferința de la Geneva. Palestinienii n-au semnat. Adunarea Generală a ONU a contestat ulterior cadrul pentru Orientul Mijlociu. Premiul Nobel pentru Pace din 1978 e o decizie a comitetului norvegian, nu o clauză.

Semnarea în East Room a Casei Albe. Fotografie: Central Intelligence Agency, Wikimedia Commons, domeniu public.

Pentru context: Camp David Accords. Textul oficial: Camp David Accords; September 17, 1978.