Guvernul federal al Mexicului și Armata Zapatistă de Eliberare Națională au semnat la San Andrés Larráinzar, în Chiapas, pe 16 februarie 1996, acordurile despre drepturile și cultura popoarelor indigene. Documentele încheiau prima dintre cele șase mese prevăzute de Legea pentru dialog, conciliere și pace demnă în Chiapas, adoptată pe 11 martie 1995. Sediul, cunoscut în tzotzil ca Sakamch'en de los Pobres, fusese fixat încă din declarația de la San Miguel din aprilie 1995.

Instrumentul nu este un tratat interstatal înregistrat la Organizația Națiunilor Unite. Este un acord intern de pace: un text-umbrelă plus trei anexe — Pronunciamiento conjunto, Propuestas conjuntas (punctul 1.4 al Regulilor de procedură) și Compromisos para Chiapas (punctul 1.3). Ambele delegații au acceptat textele, le-au trimis instanțelor naționale de dezbatere și le-au formalizat în temeiul Regulilor de procedură și al Legii dialogului, ca parte a Acordului de concordie și pacificare cu dreptate și demnitate. Catalogul UN Peacemaker îl clasează ca acord intra-statal.

Delegația guvernamentală a fost condusă de comisarul pentru pace Marco Antonio Bernal; UPI a numit, în aceeași zi, și pe Jorge del Valle și Sergio Arturo Venegas. Pentru EZLN au semnat comandantes Tacho, David și Zebedeo; Subcomandante Marcos nu a fost prezent, iar reporterii au fost ținuți în afara ceremoniei. CONAI, condusă de episcopul Samuel Ruiz, și comisia parlamentară COCOPA au însoțit masa, fără a fi părți la acord. Bernal a spus ulterior că președintele Ernesto Zedillo și mai multe secretariate au văzut textele cu cincisprezece zile înainte de semnare.

Pronunțarea comună cerea o relație nouă între statul mexican și popoarele indigene, întemeiată pe pluralitate, recunoașterea identităților indigene ca parte a naționalității și autodeterminare în cadrul Statului. Propunerile comune vizau recunoaștere constituțională, limbi, drept consuetudinar și municipii; nu sunt un manual de autonomie operațională. Angajamentele pentru Chiapas priveau măsuri ale guvernului de stat și federal.

În însuși acordul-umbrelă, EZLN a consemnat opt rezerve, între care reforma articolului 27 agrar, insuficiența punctelor despre femeile indigene și cererea de interpreți în justiție. Punctul C prevedea că negocierile pe aceste rezerve vor continua. Semnarea nu a închis, deci, tot dosarul agrar.

În noiembrie 1996, COCOPA a transpus acordurile într-o inițiativă legislativă pe care EZLN a acceptat-o; guvernul Zedillo a respins-o. Reforma constituțională din 2001, sub Vicente Fox, nu a reluat textul convenit la San Andrés; EZLN a considerat-o o mutilare și a întrerupt dialogul. Celelalte cinci mese prevăzute de lege nu au produs acorduri echivalente.

Coperta: vedere asupra San Andrés Larráinzar de la schitul Guadalupe — fotografia e a localității, nu a sălii închise presei. Wikimedia Commons, licență liberă.

Surse consultate: San Andrés Accords; Agreement Regarding the Joint Proposals between the Federal Government and the EZLN.